Raportul arată că, începând cu 2022, statele de pe flancul estic al NATO au accelerat semnificativ cheltuielile pentru apărare, toate atingând sau depășind pragul de 2% din PIB. Cu toate acestea, diferențele dintre state sunt substanțiale în ceea ce privește ritmul și amplitudinea investițiilor.
Polonia a ales o traiectorie agresivă, cu programe de achiziție masive, contracte cu producători internaționali și investiții în industria locală. În schimb, România a mers pe o linie mai prudentă, axată pe stabilitate macroeconomică și sustenabilitate bugetară.
„România a făcut pași importanți prin creșterea bugetului și a cheltuielilor pentru echipamente militare, însă rămâne sub nivelul de ambiție pe care dimensiunea și poziția sa geografică, potențialul industrial și importanța geostrategică l-ar justifica”, arată Cătălina Dodu, Partener, Cybersecurity Leader for EMEIA Defence Sector & Technology Consulting Romania Leader la EY România.
Analiza arată că ponderea României în totalul cheltuielilor militare regionale a scăzut, nu pentru că ar fi cheltuit mai puțin în termeni absoluți, ci pentru că ceilalți au crescut mult mai rapid.
Industria europeană de apărare nu face față cererii
Analiza evidențiază că reînarmarea Europei generează efecte economice și industriale majore. Creșterea accelerată a cererii pentru echipamente militare, muniții și sisteme avansate a depășit capacitățile actuale de producție ale industriei europene de apărare, conducând la acumularea unor volume record de comenzi restante, care au crescut cu 183% în perioada 2017–2024.
În acest context, statele care pot oferi capacitate industrială suplimentară sau un potențial credibil de dezvoltare devin tot mai atractive pentru investitori și parteneri strategici. România pornește însă de la un nivel mai redus de integrare industrială, ca urmare a deceniilor de subfinanțare și a unei participări limitate în lanțurile europene de producție din domeniul apărării.
Cu toate acestea, raportul subliniază că dezechilibrul dintre cererea în creștere și capacitatea de producție limitată la nivel european creează o fereastră reală de oportunitate pentru România, dacă aceasta reușește să atragă investiții, să dezvolte parteneriate industriale și să își consolideze baza de producție.
Multiplicatorul economic al apărării
Raportul include și o cuantificare a impactului economic, care e relevantă dincolo de sectorul militar. Fiecare euro de valoare adăugată directă în industria de apărare generează în medie 2,7 euro în restul economiei, prin lanțuri de aprovizionare și efecte induse. Fiecare loc de muncă direct creat în sector produce în medie 2,4 locuri de muncă suplimentare în industriile conexe.
„Decizia țărilor NATO de a majora cheltuielile de apărare până la 5% din PIB până în 2035 creează una dintre cele mai mari oportunități economice și industriale ale Europei din ultimele decenii. Creșterea accelerată a cererii pentru echipamente militare, muniții și sisteme avansate generează un efect de multiplicare care poate aduce beneficii semnificative atât sectorului public, cât și celui privat”, adaugă și Sofia Stoican, Partener, Business Consulting Government & Public Sector Leader la EY România.
Două scenarii pentru industria românească
Raportul concluzionează că România se află în fața unei alegeri strategice esențiale: fie accelerează modernizarea companiilor de stat din industria de apărare, prin investiții, achiziții de tehnologii și îmbunătățirea guvernanței corporative, fie creează condițiile necesare pentru atragerea de investitori internaționali capabili să integreze industria locală în lanțurile europene și globale de producție.
.png)
.png)
