„Piața noastră are nevoie de emitenți noi. Neavând suficienți emitenți, banii se duc către un număr restrâns de companii și atunci ele devin supraevaluate. Dacă am avea o plajă mai mare, banii s-ar disipa către mai multe companii și nu ar exista un risc de scumpire excesivă. Altfel, tendința este de scumpire excesivă, crearea unei bule și spargerea ei”, a spus Gabriel Aldea, Deputy CEO în cadrul Investimental, în emisiunea „Cu cifrele pe masă”.
Multiplul PER (Price-to-Earnings Ratio), care arată în câți ani îți poți recupera investiția într-o acțiune, a ajuns la 14x pentru indicele de referință BET al BVB, de la puțin peste 7x în urmă cu aproximativ trei ani.
Cu alte cuvinte, un investitor plătește 14 lei pentru fiecare leu de profit generat de cele 20 de companii incluse în BET, dublu față de acum trei ani, adică își recuperează investiția în 14 ani.
Totuși, dincolo de factorii interni, dinamica actuală a Bursei de Valori București (BVB) trebuie privită și prin prisma contextului internațional, unde scumpirea activelor a devenit o regulă pe fondul ciclurilor de creștere.
Spre comparație, dacă analizăm indicii principali din regiune, blue chip-urile poloneze sunt evaluate similar, în timp ce Ungaria are un multiplu PER de 10x, iar Cehia și Slovenia de aproximativ 12x.
„Scumpirea pieței este un fenomen global pe un ciclu de creștere. România nu se află în afara a ceea ce se întâmplă regional, pentru că avem o legătură foarte strânsă cu țările din apropierea noastră. Avem apropiere geografică, de mentalitate și de moment, fiindcă toate aceste țări astea au făcut parte din blocul comunist. Piața noastră nu este neapărat scumpă, toată regiunea s-a scumpit datorită acestui proces”, explică Gabriel Aldea.
Alte declarații din emisiune:
Bursa ca „prevestitor” al economiei
Plecând de la premisa că bursa anticipează ceea ce se va întâmpla în economie, aș spune că, într-adevăr, teoria asta spune, însă practica nu este la fel ca teoria. Atunci când facem o analiză, elementele teoretice sunt importante, dar mai importantă este logica din spatele unei teorii.
Un foarte bun exemplu a fost anul trecut, când bursa a crescut foarte mult deși economia a scăzut în a doua parte a anului. Perspectiva pentru prima parte a acestui an era tot una negativă sau, în orice caz, nu de creștere susținută. În acest caz, bursa a evoluat pe o tendință de creștere, iar economia n-a mers bine.
Bursa are o evoluție în funcție de cererea și oferta de acțiuni. Cererea și oferta de acțiuni au fost în dezechilibru anul trecut și în prima parte a acestui an. Cererea a fost semnificativ mai mare decât oferta și, ca urmare, piața a crescut.
Evident că bursa nu se poate rupe de economie în mod clar. Este greșit să spunem că pe termen lung economia scade și bursa crește. La un moment dat, dacă bursa crește, înseamnă că ea devine din ce în ce mai scumpă și, la un moment dat, se va ajusta. Pot să existe niște evoluții divergente între cele două, dar pentru o perioadă mai scurtă de timp.
Un alt exemplu este Ungaria, care a trecut printr-o perioadă economică grea, cu recesiune o bună perioadă de timp și cu o creștere mică, respectiv cu o inflație ridicată. Surprinzător, o să observăm că indicele BUX este cel mai performant din regiunea noastră.
Trebuie să vedem care sunt resorturile din spatele acelei evoluții la bursă. În mod clar, motorul creșterilor nu a fost economia, ci faptul că societățile listate au performat bine, au reușit să absoarbă foarte bine șocurile economice, au reușit să transmită inflația în creșteri de prețuri către consumatori. Ca urmare, investitorii au cumpărat acțiuni, bursa din Ungaria fiind o bursă ieftină la nivel regional, mai ieftină decât România.
La noi, măsurile de austeritate care au fost luate de Guvern au condus la o recesiune tehnică pe al doilea semestru de anul trecut. Această recesiune este posibil să se fi prelungit și în primul trimestru al acestui an din perspectiva consumatorului.
În al doilea rând, am avut începerea războiului din Orientul Mijlociu și creșterea prețului petrolului. Nu războiul în sine mă interesează, pentru că războiul are un impact mic asupra burselor în general (…), ci creșterea prețului petrolului, care a fost puternică și s-a văzut la pompă și în costul vieții în mod clar.
Riscurile care pot frâna economia
Costul transportului crește, cresc prețurile tuturor mărfurilor, iar asta adaugă o presiune suplimentară asupra economiei românești. Această creștere a prețului la petrol conduce și la răcirea consumului și, ca urmare, pune presiune pe economie, ceea ce mă face să cred că există un risc de continuare a recesiunii în prima parte a anului.
În a doua parte a anului este nevoie de niște măsuri care să stimuleze economia, pentru că ea nu repornește singură. Vorbim de un cerc vicios aici: se reduce consumul, se reduc veniturile companiilor, companiile nu mai investesc. În astfel de momente statul trebuie să intervină – cum s-a întâmplat în crizele mari – și să susțină prin investiții.
Noi avem o componentă de fonduri europene care, în contextul dat, pare destul de importantă pentru economia românească. În măsura în care vom avea o accelerare a investițiilor, asta s-ar putea să compenseze zona de reducere a consumului și, ușor-ușor, lucrurile să se îndrepte în a doua parte a anului.
Sunt niște riscuri vis-a-vis de această strategie bazată pe atragerea de fonduri europene. Atunci când ai instabilitate și se tergiversează anumite proiecte, se pot depăși termenele limită, iar asta ar însemna pierdere de bani. Este un risc în mod clar.
Legat de deficit, în prima parte a anului, bugetul s-a aprobat târziu și este posibil să nu se fi făcut niște cheltuieli, de aici apărând un deficit mai mic. Totuși, în momentul în care există un buget, ar trebui făcute niște cheltuieli.
Motoarele creșterii bursei locale
Anul trecut bursa locală a înregistrat o creștere fulminantă care nu a avut neapărat fundamente, nu a avut echivalent în creșterea profiturilor, de exemplu. La nivelul BET, doar 45% dintre companii și-au depășit profitul, deși indicele a crescut fulminant.
De asemenea, la nivelul BET-Plus, situația stă mai bine, peste 50% au depășit profitul anul trecut. Vorbim de o situație destul de echilibrată în care unii au depășit profitul anterior, unii nu l-au depășit, dar cu toate acestea bursa a crescut mult.
Într-un context intern și global de incertitudine, evident că unii investitori vor sta în expectativă. Probabil și cei din zona de retail vor fi mai rezervați. Cred însă că investitorii de retail, în măsura în care piața se corectează, tradițional intră la cumpărare, deci sunt un factor de susținere al pieței. Sunt practic cel mai important jucător din piața românească în momentul de față.
Au fost trei jucători mari pe piața românească. Cel mai important au fost fondurile de pensii. Ele sunt cheia evoluției bursei românești și, regional, a evoluției burselor în ultimii 15 ani. La început dimensiunea lor a fost mică, dar au acumulat, au investit. La început au deținut ponderi mai mici în companii, apoi au crescut participațiile și sumele.
Pe măsură ce fondurile au acumulat și au tezaurizat acele acțiuni au început și investitorii de retail să devină mai activi, văzând tendința de creștere. Cei mai curajoși au spus și prietenilor lor. Au apărut foarte mulți comunicatori din zona investitorilor care au povestit experiența lor pozitivă și au ajutat. Atunci investitorii de retail au început să devină niște investitori din ce în ce mai prezenți în piață, iar în momentul de față cred că sunt cei mai importanți.
Al treilea jucător sunt investitorii străini, care sunt, clar, cei mai dinamici și care au cel mai probabil și poziții de vânzare agresive. Chiar dacă nu se văd neapărat în piață, având pachete mai mari, se simte totuși prezența lor atunci când vând. Chiar dacă nu ar avea o cotă mare din piața românească, acționează totuși cam în același timp.
Cum văd bursa în perioada următoare? În mod cert, volatilitatea va exista. În același timp, nu aș fi foarte convins că vom vedea niște scăderi foarte ample pe termen lung pentru că, cel puțin în următoarele trei luni, vor veni datele de înregistrare pentru dividende. Vor fi plătite dividendele și știm că investitorii noștri, cel puțin cei de retail, întorc o bună parte din dividendele respective în piață.
Mare parte dintre investitori au intrat în piață recent, după marea criză. Experiența investitorilor de retail este că scăderea pieței oferă cel mai bun moment de, indiferent de zgomotul de fond, indiferent de crize. Este chiar foarte bine cum procedează.
Cred că o corecție semnificativă pe termen scurt – se poate întâmpla o zi, două, o săptămână sau trei săptămâni o scădere foarte mare – ar aduce niște investitori care să fie în partea de cumpărare.
Rămâne să vedem cine vinde, pentru că pot să fie și investitori de retail, dar mai puțini, iar fondurile de pensii n-au cum. Rămân doar investitorii străini, care au totuși o viziune mai globală, mai degrabă acționează anticipativ, la primele semnale.
Bursa locală vs. bursele regionale
În octombrie 2022 eram la minime, după ce începuse războiul din Ucraina, după ce am avut episodul de inflație puternică peste tot în lume și după ce piețele au început un ciclu de creștere amplu, care s-a continuat până acum.
Am mai avut turbulențe la nivel global în martie-aprilie 2025, când Donald Trump a anunțat tarifele. Până atunci au fost nouă luni de scădere și ulterior a început un amplu ciclu de creștere. Cine a crescut atunci? Nu numai indicele românesc BET.
Există o perspectivă din partea unor investitori sau poate din partea unora care nu urmăresc neapărat piața – analiști din altă zonă – care spun că piața noastră este foarte scumpă și tocmai de aceea va veni o mare cădere. Este adevărat că piața s-a scumpit semnificativ și asta o spune multiplul PER.
La nivelul BET, PER acum este în jur de 14x, acum vreo trei ani era puțin peste 7x. Vorbim de o scumpire semnificativă, o dublare a prețurilor, care nu a fost contrabalansată de creșterea profiturilor. Este clar că piața este mai scumpă, dar tocmai aici avem un element de specificitate.
Dacă luăm un ciclu amplu de creștere al bursei, la începutul ciclului, să zicem 2009, evaluările sunt foarte sus deoarece criza economică îți afectează economia și profiturile companiilor. Totuși, investitorii cu know-how, care au experiență mare, știu că acela este un foarte bun moment de cumpărare și cumpără la evaluări foarte mari.
După un an sau doi, evaluările devin foarte mici. De ce? Pentru că societățile își revin, cele de la bursă fiind foarte competitive. De aceea, în indicii reprezentativi intră cele mai bune companii. Ele își îmbunătățesc semnificativ profitabilitatea, dar prețurile nu cresc neapărat foarte mult, iar atunci piața devine foarte ieftină. Totuși, nu sunt foarte mulți cumpărători pentru că lumea este temătoare.
În 2010-2011 a fost Brexit, retrogradarea Statelor Unite. Cu toate acestea, bursele au crescut. Pe măsură ce bursa crește, și economia crește, mai mulți investitori capătă curaj și încep să cumpere.
Elementul central pentru mare parte dintre investitori este randamentul pe care l-au avut. Și vorbim de randamente fabuloase. Acesta este argumentul. Din ce în ce mai mulți investitori cumpără, iar piața devine din ce în ce mai scumpă.
Este Bursa românească scumpă?
Scumpirea pieței este un fenomen global pe un ciclu de creștere. România nu se află în afara a ceea ce se întâmplă regional, pentru că avem o legătură foarte strânsă cu țările din apropierea noastră. Avem apropiere geografică, de mentalitate și de moment, fiindcă toate aceste țări astea au făcut parte din blocul comunist.
Dacă ne uităm la indicatorul PER la nivel regional, o să observăm că și Polonia are PER tot undeva la nivelul de 14x, Ungaria este pe la 10x, Cehia pe la 12x, Slovenia în zona aceasta. Așadar, piața noastră nu este neapărat scumpă, toată regiunea s-a scumpit datorită acestui proces.
Mai este un element important aici care a condus la scumpirea pieței, dar asta nu înseamnă că urmează o mare cădere iminentă. Da, poate să vină o scădere semnificativă la un moment dat, însă este greu să se întâmple doar pe o anumită țară.
Am văzut problemele majore pe care le-a avut România în 2025: criză macroeconomică, probleme imense cu deficitele și criză politică nemaiîntâlnită. Cu toate acestea, bursa nu s-a corectat semnificativ. Trebuie să fie o undă de șoc mai mare care să vină din afară.
Mai este un element care susține aceste piețe. Din 2023 vedem creșteri. Țările dezvoltate au o evoluție a bursei mai lentă. Europa este sub America în mod clar, pentru că America are zona de tehnologie care susține foarte mult indicele, dar toți acești indici regionali au avut creșteri mai mari chiar și decât indicii americani.
Logica din spate ține și de faptul că economiile din Europa Centrală și de Est au crescut în perioada aceasta. Nivelul de trai al populației a crescut în medie – chiar dacă sunt și pături defavorizate. Nivelul de educație financiară al populației a crescut. Astfel, din ce în ce mai mulți din Europa Centrală și de Est investesc la bursă.
Este un proces continuu care face să existe o cerere internă solidă, pe lângă fondurile de pensii, cerere care contrabalansează investitorii străini. Această cerere este permanentă până în momentul în care va apărea o criză mai amplă. În mod cert, creșterea la bursă nu poate fi permanentă.
Ungaria are cea mai mare creștere, deși creșterea economică a fost slabă și a avut o inflație mare. Bursa cumva susține ideea că este un hedge pentru inflație – Turcia la fel, România la fel anul trecut. România se plasează similar cu Polonia, foarte aproape.
Polonia are o creștere puțin mai mare, dar interesant este că, deși avem un mix diferit de companii, indicii sunt foarte apropiați ca evoluție. Slovenia este peste noi ca randament, iar Cehia și Croația sunt mai mici – alte profiluri de burse, probabil și economii ceva mai echilibrate.
Contează și masa monetară din economia respectivă, deficitele, banii disponibili care se duc către bursă. Cehia este mult mai echilibrată din acest punct de vedere și probabil că nu s-au dus așa mulți bani.
Per ansamblu, Europa Centrală și de Est este în momentul de față „tigrul” Europei și asta este normal, pentru că aici se investește, aici se dezvoltă, iar aceste țări beneficiază și de infuzii de capital din Europa de Vest.
America crește în continuare în principal pentru că are companii foarte dinamice, iar Europa are o creștere de sub 60% pe indicele Euro Stoxx 600, mult sub piața americană, pentru că structura bursei europene este diferită.
Vedem similitudini și dacă ne uităm la evoluția din august 2024, momentul când noi ne-am decuplat de celelalte piețe timp de nouă luni. Piața a scăzut, dar nu a fost o scădere dramatică raportat la cât de mari au fost problemele. Am recuperat și suntem tot lângă Polonia.
Ca dimensiune, România se aseamănă foarte mult cu Polonia – gradul de îndatorare este similar, pe la 60%, au și ei deficit mare, deși nu la fel de mare ca noi. Ungaria și Slovenia au randamente mai mari, iar în partea de jos sunt Praga, Cehia și Croația.
Creșteri de profit vs. creșteri de preț
Ne-am decuplat și ne-am recuplat cu regiunea, iar atunci creșterea a fost mai rapidă. Să analizez numai o perioadă scurtă în care noi am crescut și ceilalți au crescut mai puțin mi se pare irelevant, pentru că trebuie să ai o viziune puțin mai lungă. România și Polonia sunt acolo, cap la cap.
Sunt multe elemente care au susținut creșterea, dar în mod clar nu fundamentele. Vorbim despre dezechilibrul între cerere și ofertă, fenomenul inflaționist care a erodat puterea de cumpărare a românilor și faptul că din ce în ce mai mulți au investit pe bursă, iar cei care au investit deja au mărit sumele.
Totuși, a fost un context general pozitiv la nivelul tuturor piețelor. Toate au crescut. Noi am crescut mai repede. Creșterea a început puternic și cumva neașteptat, inclusiv pentru mine. Mă așteptam ca bursa să crească până prin august, iar ulterior, ca urmare a măsurilor și estimând o încetinire a economiei, să scadă. N-a fost așa.
Investitorii au bonificat faptul că statul român a luat niște măsuri de echilibrare bugetară. Nu i-a interesat neapărat impactul, au fost măsuri necesare, a fost mai important faptul că lucrurile sunt sub control.
De asemenea, cred că am mai avut punctual o contribuție importantă din structura indicelui BET. Dintre cele 20 de companii, primele patru fac împreună peste 60% din indice. Trebuie să ne uităm la acele companii.
A fost elementul legat de Neptun Deep, care impactează în mod direct OMV Petrom, Romgaz și Transgaz – componente importante din indice. Am mai avut creștere pe Digi, care este o componentă importantă și care s-a mișcat foarte bine, pe fondul discuțiilor de listare a filialei din Spania.
Aportul energiei în portofolii
Evident că există și fundamente, chiar dacă piața se scumpește. Procesul de scumpire este unul logic, normal. Există însă și elemente care susțin evoluția pieței. Neptun Deep, de exemplu, înseamnă niște investiții mari făcute de aceste companii și niște venituri viitoare.
Lumea nu se uită neapărat la veniturile de anul trecut – care pot să genereze dividende anul acesta și achiziții de acțiuni în perspectiva lor – ci se gândește la ce se va întâmpla de anul viitor. Avem multe companii care au făcut investiții sau care se pregătesc să facă investiții.
Nuclearelectrica este ca un studiu de caz util. Deși se pregătește să oprească un reactor, prețul acțiunii a crescut fulminant. A crescut și profitabilitatea, dar în perspectivă de câțiva ani va avea un singur motor, nu două. Atunci, cum se explică aprecierea? Este vorba de dividendul potențial pe care investitorii l-au anticipat.
Totodată, ceea ce vedem că se întâmplă în zona de tehnologie și inteligență artificială arată că zona nucleară va fi un suport critic pentru AI în perspectiva dezvoltărilor din anii următori.
Consumul de energie trebuie să crească, iar Nuclearelectrica este bine poziționată, mai ales dacă dezvoltă încă două reactoare. Iată cum o companie defensivă se poate transforma într-o companie de creștere.
Ca o paralelă, este o companie din America, Oklo, care are venituri zero. Proiectele lor pe zona nucleară nu sunt încă autorizate de statul american, dar aveau o capitalizare de 13 miliarde de dolari la venituri zero.
Am văzut rapoarte de analiză care anticipau veniturile din 2032 și, ca urmare, puteau să facă o evaluare a prețului curent. Nu este neapărat despre ceea ce se întâmplă anul acesta sau anul viitor, ci despre perspectiva puțin mai mare.
Cred că este esențial ca toate aceste companii din zona de energie, utilități, să continue să facă investiții cu sens care să genereze venituri viitoare, să anticipeze niște trenduri și să se transforme din companii pur defensive în companii defensive cu componentă de creștere.
De ce să listăm companiile de stat
Cred că, indiferent de eșichierul politic, presiunile care vin din zona de finanțare vor obliga la cedarea unor părți din companiile deținute de stat. Legat de propunerile la Hidroelectrica și Romgaz, statul va rămâne acționar majoritar. Dacă este acționar majoritar, înseamnă că statul își impune strategia.
Argumentul celor care contestă listările este că aceste companii vor primi dividende mai mici. Da, vom avea dividende mai mici, dar avem și o problemă pe care tot noi am făcut-o. Dacă nu ne îndatoram așa de mult și dacă nu aveam deficite așa de mari, nu trebuia să le vindem. Acum trebuie să facem pasul acesta pentru că avem nevoie de finanțare.
Am făcut un calcul grosier luând în calcul pachetele maximale la anumite prețuri – Hidroelectrica, Romgaz și 25% din CEC Bank – iar suma poate să fie peste 2 miliarde de euro, poate chiar 2,5 miliarde de euro într-un context pozitiv. Nu este o sumă foarte mare raportat la cât cheltuiește statul român, dar este și un credit pe care îl poți oferi investitorilor străini atunci când cumpără titluri de stat.
Până la urmă, statul câștigă și din tranzacție, și din impozitul pe profit și nu numai. S-ar putea ca suma finală să fie mai mare decât atunci când deținea un procent mai mare dintr-o companie mai puțin eficientă. Dacă iei în calcul posibila îmbunătățire a guvernanței corporative – adică elimini niște „scurgeri” care apar pe filiere politice – probabil că profitabilitatea acelor companii se va îmbunătăți.
În al doilea rând, poate unele dintre ele vor reuși chiar să treacă de pe minus pe plus, deși este greu să vinzi o companie care are pierderi. Una peste alta, listarea către bursă este un pas important pentru că duce la o creștere a transparenței și a performanței. Până la urmă câștigă toată lumea: statul, bursa și investitorii.
Piața noastră are nevoie de emitenți noi. Neavând suficienți emitenți, banii se duc către un număr restrâns de companii și atunci ele devin supraevaluate. Dacă ai avea o plajă mai mare, banii s-ar disipa către mai multe și nu ar exista un risc de scumpire excesivă. Altfel, tendința este de scumpire excesivă, crearea unei bule și spargerea ei.
Mi-ar plăcea să avem mai multe bănci la bursă. Sunt convins că vom vedea în anii următori mai multe bănci.
Hidroelectrica și nevoia de diversificare
Dintre companiile mari nu sunt prea multe care nu crescuseră. Hidroelectrica este una dintre ele. Nu evaluarea este neapărat cauza, pentru că sunt analiști care spun că este foarte scumpă și că este de vândut. Totuși, după ce piața crește o perioadă însemnată, investitorii de retail se uită să vadă care companii nu au crescut și se uită în primul rând la cele mari.
Al doilea element este perspectiva pe termen scurt și mediu. La Hidroelectrica ea este dată de liberalizarea energiei, adică eliminarea plafonării la jumătatea anului trecut, ceea ce s-a reflectat în rezultatele pe trimestrul patru și în proiecția pentru anul acesta.
În același timp, Hidroelectrica produce energie din apă. Atunci când nu ai precipitații, compania are o problemă. Anul trecut a fost un an de secetă puternică. Anul acesta, observând de câteva luni că plouă destul de frecvent și în cantități mari, pare că este diferit.
Anticiparea rezultatelor viitoare și creșterea nivelului de precipitații conduc la o anticipare de îmbunătățire a profitabilității. Împreună cu dinamica liniară de la listare, cele trei elemente puse cap la cap au condus la această creștere a prețului la Hidroelectrica.
Anul trecut, problema Hidroelectrica a fost nu numai legată de secetă, ci și de faptul că anumite companii din această industrie energetică – și mă refer aici la cele listate: Romgaz, OMV Petrom, Transgaz, chiar și Premier Energy – toate fac investiții masive majore și se diversifică.
Mă uit la Premier Energy. Sincer, la început nu înțelegeam business-ul așa de bine, dar iată că, după ce s-a listat, văd niște lucruri cu adevărat deosebite. S-au diversificat foarte mult, nu au rămas într-o singură zonă. Au făcut investiții permanente, iar acum se văd rezultatele.
Hidroelectrica a rămas într-un singur motor, și anume cel hidrologic, depinzând masiv de apă. Dacă ai mai multe hidrocentrale este OK, dar tot de apă depinzi. Ideal ar fi ca ei să se diversifice. Dacă ai un an mai secetos, contrabalansezi cu alte surse de energie.
Hidroelectrica a intrat pe zona aceasta de furnizare de energie, care poate să ajute. Este o investiție masivă pe care au făcut-o și care se va vedea, deoarece au preluat o mare parte dintre clienți. Probabil și acesta este un alt element al creșterii, fiind posibil să înceapă să monetizeze acest lucru. Este important să se diversifice și să continue aceste investiții.
Dacă statul le ia o mare parte din bani, s-ar putea ca potențialul lor de a investi să se limiteze, dar nu cu mult. Să fim serioși acum, câți bani are Nuclearelectrica pentru a dezvolta reactoarele 3 și 4 sau pentru a retehnologiza? Se împrumută. Simplu. Se împrumută la dobânzi mai mici decât o face statul român.
Dacă ai profituri așa de mari, există loc pentru îndatorare. Te îndatorezi cu un scop, să faci investiții. Ceea ce lipsește Hidroelectrica sunt proiectele. Au nevoie de proiecte majore prin care să își diversifice sursele de energie. Să mergi strict numai pe zona de energie hidrologică, să mai faci niște baraje, nu știu dacă este foarte eficient, mai ales că seceta apare tot mai des – o dată la trei sau patru ani. Apa este o problemă din ce în ce mai acută.
Companiile antreprenoriale la BVB
Există un nivel al educației financiare legate de bursă și în ceea ce privește percepția antreprenorilor care nu i-a lăsat anterior pe fondatori să își listeze companiile. Au vrut să aibă companii închise, totul sub controlul lor, și merg bine. Știm companii foarte mari din România care merg foarte bine, au profituri mari, dar nu vor să se listeze. Nu văd avantajele.
Cred însă că nivelul de educație crește și în rândul antreprenorilor – mă refer strict la percepția vizavi de bursă. Cu siguranță educație financiară au, dar este vorba de o educație precum în Occident, și nu vorbim doar de Europa, ci de America. Este o educație care vine de la bunic la tată, iar la noi nu a existat acest lucru.
Companiile vin către bursă în mod normal atunci când conjunctura îi determină pe antreprenori să facă acest pas sau când își doresc să facă un exit, mai ales când piața crește. Acesta este un element important, deoarece antreprenorii se uită la cât câștigă când valorile sunt sus.
Totuși, realitatea este că nu trebuie să te uiți neapărat la câți bani câștigi atunci când listezi compania, ci la cât vei câștiga peste cinci ani dacă o listezi. Prin listarea la bursă câștigi mai mult și ca vizibilitate, ai o promovare gratuită până la urmă. Sunt companii și antreprenori pentru care configurația aceasta se aliniază și care, după ce au trecut printr-un proces de acceptare a bursei ca variantă pentru viitorul companiei, decid să vină.
Ceea ce îmi doresc eu acum este să avem companii foarte mari care să vină la bursă. S-a văzut diferența: companiile mici nu au avut același succes, în timp ce companiile mari au succes pentru că atrag toate cele trei categorii de investitori. Companiile mici nu atrag fondurile de pensii sau investitorii străini, depind doar de retail. Companiile mari îi au pe toți trei.
La rândul lor, companiile mari antrenează creșteri și la cele mici. Acum este nevoie de companii mari. Pe măsură ce piața va crește și va exista un mecanism care să susțină și listările de companii mai mici, vor veni și acestea. Trebuie să ai un mecanism care să susțină companiile mici și în piața noastră nu există momentan un astfel de mecanism.
În companiile mari există un personal calificat, nu este doar un one-man show, există un board, există guvernanță corporativă – lucruri care se învață, nimeni nu s-a născut învățat. Există structuri care le permit să se adapteze mult mai repede listării la bursă.
Ar fi ideal ca aceste listări de companii private să se suprapună peste listările companiilor de stat. S-ar crea niște sinergii deosebite în piața noastră și s-ar capacita nu doar investitorii străini, ci și investitorii de retail, deoarece la fiecare IPO avem foarte mulți investitori noi.
Despre planurile Investimental
Noi nu avem o istorie foarte lungă, dar ne-am propus încă de la început câteva obiective importante. Principalul obiectiv a fost să creștem accesibilitatea bursei pentru români. Ca pârghie am folosit tehnologia. Avem avantajul că, din punct de vedere tehnologic, suntem foarte sus în acest moment.
Un alt obiectiv a fost creșterea nivelului de educație în rândul românilor. Am creat programul Investimentor și am avut multe alte inițiative în zona de educație financiară. Programul Investimentor este, zic eu, cel mai amplu din zona de brokeraj din România – complex și gratuit, cu 18 module – și va fi dezvoltat în continuare.
Tranzacția cu Vista Bank este în derulare, urmează ca ASF să o aprobe, iar după aceea să se materializeze efectiv. Cu siguranță vor fi niște sinergii formidabile și este o șansă pe care Investimental o are pentru a-și accelera creșterea exact pe aceste direcții.
Totodată, vom dezvolta noi produse și servicii care să vină în sinergie cu banca. Ne așteaptă momente foarte bune în perspectivă. Este foarte mult de muncă, dar nu se schimbă nimic din strategie, ci doar ne vom diversifica semnificativ.
.png)
.png)
