Chiar și persoanele pentru care impozitul a fost reținut la sursă au obligația completării secțiunilor privind CASS, arată o analiză realizată de Angela Roșca, Managing Partner Taxhouse și Vlad Dimitriu, Tax Director Taxhouse.
ANAF, tot mai activ în privința veniturilor nedeclarate din străinătate
„Recent am asistat la situații concrete din ce în ce mai frecvente în care persoane fizice rezidente fiscal în România au intrat în vizorul ANAF pentru venituri realizate din străinătate, în special din investiții, în perioadele anterioare, începând cu anii 2018, 2019 până în prezent", avertizează autorii.
Autoritățile transmit mai întâi notificări de conformare voluntară, iar în cazul neconformării emit decizii de impunere din oficiu.
„Astfel de măsuri sunt frecvente în practica ANAF a ultimilor ani - mai mult, deciziile din oficiu emise de autorități rezultă de multe ori în sume calculate maximal și eronat, în favoarea statului, pentru ca elementele deductibile nu sunt adesea luate în calcul de autorități", mai precizează raportul.
Consecințele pot include executare silită, poprirea conturilor și, în cazuri grave, urmărire penală pentru evaziune fiscală sau spălare de bani. Din 2024, veniturile fără sursă identificabilă se impozitează cu o cotă de 70%.
În privința prescripției, anul 2019 s-a prescris recent, astfel că ANAF poate verifica în prezent situațiile fiscale începând cu anul 2020, iar anul 2020 urmează să se prescrie la 30 iunie 2026.
Bonificația de 3% este temporară
OUG nr. 8/2026 a introdus o bonificație de 3% din impozitul pe venit datorat pentru 2025, acordată celor care au depus Declarația Unică și au achitat obligațiile fiscale până la 15 aprilie 2026, fără restanțe la bugetul de stat.
„Bonificația a fost un stimulent bine primit, însă caracterul acesteia este unul temporar și limitat strict la impozitul pe venit, nu și la CASS. Momentan nu există dispoziții legale care să vizeze permanentizarea acestei măsuri", subliniază reprezentanții Taxhouse.
Controale mai intense și mai sofisticate
Începând cu 2026, persoanele fizice pot fi selectate și aleatoriu pentru verificarea situației fiscale personale, nu doar pe baza analizei de risc. ANAF analizează în cadrul acestor controale bunurile achiziționate și sursele de finanțare, împrumuturile și donațiile primite, cheltuielile efectuate și veniturile declarate raportat la ieșirile de numerar.
Conform Raportului de activitate ANAF pentru semestrul I 2025, au fost finalizate 147 de acțiuni de verificare, din care 59 cu decizii de impunere, generând creanțe de 244,97 milioane de lei.
Impozitarea marilor averi în lume
Deși dezbaterea privind taxarea marilor averi revine periodic în spațiul public, realitatea internațională arată o tendință clară de abandon a acestui instrument fiscal. Dacă în 1990 douăsprezece state membre OCDE aplicau un astfel de impozit, până în 2025 numărul lor s-a redus la doar trei: Norvegia, Spania și Elveția, potrivit datelor agregate de Tax Foundation.
„Potrivit OCDE și Tax Foundation, impozitarea marilor averi generează venituri bugetare relativ reduse, încurajează exodul capitalurilor și descurajează inițiativa antreprenorială", sintetizează Angela Roșca și Vlad Dimitriu.
Concret, în 2022, veniturile obținute din impozitarea marilor averi au reprezentat 0,19% din PIB-ul Spaniei și 1,19% din PIB-ul Elveției. Pe lângă randamentul fiscal modest, impozitele pe avere generează costuri administrative ridicate, încurajează relocarea capitalurilor și a contribuabililor bogați și ating doar marginal scopul redistribuirii bunăstării. În cazul plasamentelor cu randamente reduse, aceste taxe pot elimina practic câștigurile investitorilor.
Printre statele care au renunțat la impozitarea marilor averi se numără Austria (1994), Germania și Danemarca (1997), Olanda (2001), Finlanda, Islanda și Luxemburg (2006), Suedia (2007) și Franța (2018).
Cele trei state care mențin în prezent impozitul pe avere aplică sisteme diferite. Norvegia taxează cu 1% pe an averile de peste 172.000 de euro, cu un nivel de 1,1% pentru averile ce depășesc 1,95 milioane de euro.
Spania a introdus în 2022 o taxă de solidaritate care poate ajunge până la 3,5% pentru averile de peste 3 milioane de euro, măsură care a determinat regiunile autonome cu scutiri de 100% (Madrid, Cantabria, Andalusia și Extremadura) să revină asupra deciziei pentru a-și păstra veniturile fiscale locale.
Elveția aplică un sistem progresiv complex la nivelul celor 26 de cantoane, cu o tradiție ce datează din secolul al XIX-lea, impozitul nedepășind în general 1% din averea netă.
În alte state europene sunt în vigoare taxe pe anumite clase de active: Franța impozitează proprietățile imobiliare de peste 1,3 milioane de euro cu până la 1,5%, Italia taxează cu 0,2–0,4% investițiile financiare ale rezidenților deținute în afara țării, Belgia aplică din 2021 un impozit de 0,15% pentru portofoliile de investiții de peste 1 milion de euro, iar Olanda utilizează până în 2027 un sistem bazat pe randamente estimate pentru active ce depășesc circa 57.500 de euro, impozitate cu o cotă unică de 36%.
Statele Unite, deși concentrează aproape 1.000 de miliardari cu o avere cumulată de 8,4 trilioane de dolari, nu au impozitat niciodată marile averi. Totuși, din 2009, IRS a creat un departament special, Global High Wealth Industry Group, cunoscut și ca IRS „Wealth Squad", dedicat analizei integrate a situației financiare a persoanelor cu averi mari și a companiilor pe care le controlează.
.png)
