Economia mondială pierde anual aproximativ 25,4 trilioane de euro, echivalentul a aproape 31% din PIB-ul global de 82,6 trilioane de euro. Raportul introduce conceptul de Value Gap, adică valoarea economică pierdută din cauza utilizării ineficiente a resurselor, și îl tratează nu ca pe un indicator abstract, ci ca pe o hartă a ineficiențelor cu surse identificabile.
Cea mai mare parte a pierderilor provine din deșeurile la sfârșitul ciclului de viață, reprezentând produse și active casate înainte ca valoarea lor funcțională să fie epuizată, care generează pierderi de peste 10 trilioane de euro anual.
Urmează ineficiențele energetice, care însumează 8,7 trilioane de euro pierdute de-a lungul întregului lanț, de la extracție până la consumatorul final, apoi deteriorarea accelerată a activelor durabile precum clădiri, infrastructură sau utilaje, estimată la 5,2 trilioane de euro.
Pierderile de procesare se ridică la aproximativ 904 miliarde de euro, în timp ce risipa alimentară (alimente care ies din lanțul de aprovizionare fără a fi consumate) atinge 650,7 miliarde de euro.
Costurile ascunse ale economiei liniare
Dincolo de cifrele agregate, raportul descrie mecanisme concrete prin care modelul economic liniar generează costuri suportate, în final, de companii și gospodării. Produsele electronice aruncate cu mult înainte ca potențialul lor să fie epuizat, hainele cumpărate frecvent și purtate pentru perioade scurte sau alimentele degradate pe parcursul lanțurilor de aprovizionare sunt exemple care ilustrează cum valoarea se pierde în fiecare etapă a ciclului de viață al unui produs.
Aceste pierderi nu rămân izolate la nivelul unui sector sau al unei companii. Ele se acumulează de-a lungul întregului lanț de valoare și sunt absorbite, până la urmă, de societate sub forma unor prețuri mai ridicate, a unor riscuri de aprovizionare mai mari și a unor costuri de reglementare în creștere.
Economia circulară ca răspuns structural
Abordările circulare, precum prelungirea duratei de viață a produselor, reutilizarea, repararea și recuperarea valorii materialelor la finalul ciclului de viață, sunt prezentate ca soluții cu impact economic măsurabil, nu doar ca deziderate de mediu.
„Value Gap nu este doar un indicator al ineficienței, ci și o hartă a oportunităților", a declarat Adrian Teampău, Director pentru consultanță în economie circulară la Deloitte România.
El a subliniat că Uniunea Europeană a început deja să reglementeze în această direcție. Noul regulament privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), care va deveni aplicabil din august 2026, introduce standarde privind reciclabilitatea, reducerea greutății și volumului ambalajelor, precum și utilizarea unui nivel minim de conținut reciclat în producție.
„Companiile care produc, importă sau pun pe piață ambalaje ori produse ambalate pot aborda constrângerile acestui regulament ca o oportunitate de a transforma ambalajele într-o resursă și un avantaj competitiv”, a menționat Adrian Teampău.
Tranziția către o economie mai puțin risipitoare necesită eforturi coordonate din partea mai multor actori. Companiile sunt îndemnate să identifice ineficiențele în utilizarea resurselor și să inoveze modelele de business pentru a păstra valoarea existentă și a crea surse noi de valoare.
Raportul identifică și rolul concret al sectorului financiar, prin integrarea riscurilor legate de deficitul de materii prime și de întreruperile lanțurilor de aprovizionare în deciziile de creditare și investiții, care ar reflecta mai fidel expunerea reală a companiilor.
.png)
.png)
.png)
