Conceput ca un instrument anti-evaziune și ca o modalitate de creștere a veniturilor bugetare, IMCA obligă companiile mari să achite un impozit minim, calculat ca procent din cifra de afaceri, indiferent de profitabilitate.
În mod practic, această taxă se aplică firmelor cu venituri peste 50 de milioane de euro, iar pentru alte categorii de activități există forme simplificate ale impozitului minim. Scopul său declarat a fost să limiteze optimizările fiscale, însă pentru industriile energointensive, precum producția de hârtie și carton, IMCA s-a transformat rapid într-o povară care riscă să reducă investițiile, competitivitatea și chiar capacitatea de producție, conform patronatelor.
Presiuni istorice asupra industriei hârtiei
ROMPAP descrie un context extrem de dificil pentru sector. Industria hârtiei și cartonului se confruntă de ani de zile cu prețuri ridicate la energie, iar în unele fabrici energia poate reprezenta până la 30% din costurile totale. În plus, eliminarea plafonării prețului la energie electrică, fără includerea industriei în lista sectoarelor vulnerabile, a amplificat riscurile financiare ale producătorilor locali.
Introducerea IMCA, în aceste condiții, devine un factor suplimentar care lovește direct în reziliența companiilor. Ionel Ciucioi, directorul executiv ROMPAP, avertizează că impozitul reduce capacitatea firmelor de a investi și de a planifica, într-un sector deja fragilizat de volatilitatea energetică.
În timp ce alte țări europene acordă compensații, reduceri fiscale sau acces la contracte bilaterale de energie pe termen lung, România adaugă o taxă suplimentară, care diminuează competitivitatea industriei chiar într-o perioadă în care tranziția către economia circulară necesită investiții consistente.
De ce cere ROMPAP eliminarea IMCA
Patronatul oferă trei motive principale:
- Reducerea presiunii fiscale asupra unei industrii energointensive.
- Restabilirea predictibilității, necesară pentru investiții mari și pe termen lung.
- Creșterea competitivității producătorilor români față de cei europeni care beneficiază de scheme de sprijin.
ROMPAP avertizează că păstrarea IMCA într-un sector afectat simultan de costuri mari, vulnerabilitate în aprovizionarea cu materie primă și concurență internațională ridicată poate compromite dezvoltarea industriei și capacitatea României de a deveni un lider regional în producția sustenabilă.
Un sector esențial pentru economia circulară, pus sub presiune
Industria hârtiei are o importanță strategică în lanțurile de producție: aproximativ 90% din ambalajele de hârtie utilizate în România provin din capacitățile locale. Așadar, orice creștere suplimentară a costurilor — fie din energie, fie din fiscalitate — se transmite rapid către:
- industria alimentară,
- agricultură,
- retail,
- logistică.
IMCA – o taxă care subminează investițiile și predictibilitatea
Pentru ROMPAP, eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri este o condiție esențială pentru protejarea industriei. Multe companii din sector au avut capacitatea de a investi constant în modernizare și sustenabilitate, dar introducerea IMCA reduce drastic spațiul financiar necesar pentru astfel de proiecte.
În plus, taxarea pe cifra de afaceri este considerată nedreaptă în situațiile în care marjele sunt reduse, iar costurile mari nu pot fi transferate integral către clienți. Pentru o industrie energointensivă, cu volatilitate ridicată a prețurilor la materii prime, această formă de impozitare devine disproporționată și nealiniată cu realitățile economice.
Ionel Ciucioi subliniază că, în loc să sprijine un sector strategic pentru economia circulară, statul român aplică o măsură care „diminuează reziliența fabricilor și reduce semnificativ posibilitatea companiilor de a rămâne competitive”.
Probleme structurale
Exportul ridicat de maculatură și costurile energetice mari nu sunt singurele vulnerabilități. Sectorul se luptă cu lipsa unor politici coerente pentru stimularea reciclării interne, deși România și-a asumat obiective mai ambițioase decât media europeană.
În acest context, menținerea IMCA devine incompatibilă cu:
- obiectivele UE privind economia circulară,
- competitivitatea producătorilor locali,
- nevoia de reinvestire în tehnologii eficiente energetic,
- menținerea locurilor de muncă în fabricile românești.
