În opinia sa, AI-ul este folosit, în unele cazuri, nu pentru a stabili corect situația fiscală, ci exclusiv pentru a combate argumentele contribuabilului, uneori cu trimiteri la prevederi legale sau hotărâri judecătorești care nu există.
Când un contribuabil depune o contestație, autoritatea fiscală are obligația legală de a emite o decizie motivată atât faptic, cât și juridic. Motivarea trebuie să se întemeieze pe legislația în vigoare și pe practica judiciară relevantă.
Însă, în opinia consultantului, aici poate interveni un risc: dacă motivarea e generată de un sistem AI care „halucinează" referințe normative, decizia conține argumente aparent solide, dar construite pe fundamente inexistente.
„Sunt situații în care autoritatea fiscală motivează deciziile de soluționare a contestațiilor fiscale, prin care respinge obiecțiile contribuabililor, cu ajutorul inteligenței artificiale, însă soluțiile de acest tip sunt folosite exclusiv pentru identificarea argumentației necesare combaterii argumentelor contribuabilului. Dincolo de discuția privind legalitatea în sine a unei astfel de motivări a unei decizii de soluționare (de altfel contestabilă), provocări și mai mari apar atunci când motivarea în cauză conține trimiteri la prevederi legale inexistente, la hotărâri judecătorești sau practici ale unor organisme internaționale care nu există în realitate (dar identificate ca valide de soluția de inteligență artificială utilizată), însă sunt invocate în sprijinul poziției autorității fiscale”, explică Bogdan Mărculeț.
El consideră că cei mai expuși sunt contribuabilii fără reprezentare juridică, dar problema nu se oprește aici, iar cei care beneficiază de asistență de specialitate pierd timp și resurse verificând și combătând referințe fictive, în loc să se concentreze pe fondul cauzei.
Același mecanism se reproduce și în instanță, unde autoritățile fiscale refolosesc uneori aceleași argumente generate de AI, prelungind procedurile și complicând inutil procesul judiciar.
„Complicații apar și atunci când, în cadrul acestor procese, autoritatea fiscală se apără invocând aceleași prevederi legale sau hotărâri judecătorești, identificate cu ajutorul inteligenței artificiale, incluse în motivarea soluționării contestației în cauză sau generate în cadrul procesului în instanță. Iar astfel de situații sunt întâlnite în practică din ce în ce mai des”, adaugă Mărculeț.
El punctează că instrumentele AI nu sunt incompatibile cu misiunea autorității fiscale, care rămâne aceea de a stabili corect situația fiscală de fapt și de a aplica unitar legislația în vigoare.
Însă utilizarea inteligenței artificiale ar trebui să fie realizată „în mod echilibrat, cu scopul dezvoltării unui mecanism eficient și echidistant de soluționare a disputelor de către autoritatea fiscală.”
.png)
