Tinerii nu refuză să muncească, ci resping un sistem care nu îi vede, nu îi integrează și nu le oferă un început real și posibilități de dezvoltare, susțin specialiștii în recrutare. „O generație între două lumi care nu se mai aliniază”, practic.
Cum pentru multe companii locale modelele de lucru rămân rigide, centrate pe prezență fizică și control, nu pe livrabile și performanță, piața globală pare mult mai interesantă și atrage tineretul pentru proiecte diverse în zone digitale, tech sau creative.
Veriga fragilă
Petronela Sănduleasa, Senior People & Culture Executive@Art 4 People, spune că observă tot mai des același blocaj: începutul de carieră a devenit unul dintre cele mai vulnerabile momente din piața muncii. Cu alte cuvinte, entry-level-ul a devenit cea mai fragilă verigă din piața muncii din România.
„Nu e întâmplător că tinerii apar constant în statisticile despre șomaj, pentru că exact aici sistemul începe să scârțâie. Un lucru important de spus clar este acesta: nu, tinerii nu refuză munca. Ideea că „nu vor să muncească” este un mit care se repetă ușor, dar care nu rezistă contactului cu realitatea. În practică, tinerii nu refuză munca în sine, ci refuză un sistem care nu îi vede, nu îi integrează și nu le oferă un început real”, a declarat pentru Termene.ro Petronela Sănduleasa, Senior People & Culture Executive@Art 4 People.
Test de compatibilitate
Specialistul în recrutare afirmă că lucrând direct cu tineri și cu companii, în procese de recrutare și evaluare, vede constant că problema nu este lipsa dorinței de muncă, ci dificultatea de a găsi un loc unde să existe potrivire.
Pentru mulți tineri, primul job nu este doar o sursă de venit, ci un test de compatibilitate: cu ritmul, cu tipul de muncă, cu oamenii și cu modul în care o companie funcționează în realitate.
„Când această potrivire lipsește, tinerii preferă să caute în altă parte sau să amâne intrarea într-un sistem care nu li se potrivește. Această generație este, de fapt, prima prinsă între două lumi care nu se mai aliniază”, precizează Petronela Sănduleasa.
Pe de o parte, sistemul educațional continuă să pregătească pentru o piață a muncii clasică, liniară, predictibilă. Iar, pe de altă parte, piața muncii reală cere deja competențe, ritm și autonomie specifice economiei digitale. Diferența dintre cele două nu este explicată nimănui și nu este mediată de nimic.
„Dacă ne uităm la evoluția din ultimii ani, observăm un tipar previzibil. Șomajul tinerilor scade ușor în perioadele de creștere economică și crește rapid atunci când apar semne de încetinire. În astfel de momente, rolurile de început sunt primele eliminate sau înghețate. Din perspectivă de business, decizia este de înțeles. Din perspectivă de sistem, efectul este clar: tinerii rămân fără poarta de intrare în piața muncii”, menționează specialistul.
Ce joburi vor tinerii
Petronela Sănduleasa afirmă că diferența față de Europa este relevantă și pentru mediul de afaceri. În timp ce media europeană a șomajului în rândul tinerilor este de aproximativ 14–15%, în România procentul este constant aproape dublu, ceea ce arată nu doar o problemă socială, ci și o pierdere de potențial pentru companii, într-un context în care multe industrii reclamă lipsa de oameni pe termen mediu.
„În recrutare, întâlnesc frecvent tineri care spun foarte clar ce nu mai caută: joburi rigide, slab plătite, fără perspectivă, roluri în care sunt tratați ca forță de muncă temporară, nu ca investiție”, mărturisește Sănduleasa.
În același timp, reprezentanții noii generații sunt dispuși să muncească serios, inclusiv peste medie, atunci când înțeleg ce au de făcut, de ce contează munca lor și ce pot construi mai departe. Pentru ei, miza nu este confortul, ci sensul și direcția.
Piața globală
Un alt aspect important, adesea ignorat în statisticile clasice, este faptul că mulți tineri lucrează deja, dar nu în formele tradiționale.
„Ei învață, muncesc și produc valoare în moduri non-tradiționale: remote, pe proiecte, pentru companii din afara României, în zone digitale, tech sau creative. Din punctul lor de vedere, piața este globală. Din punctul de vedere al multor companii locale, modelele de lucru rămân însă rigide, centrate pe prezență fizică și control, nu pe livrabile și performanță. Aici apare ruptura”, precizeaza specilaistul.
Vid de tranziție
De ce nu îi angajează nimeni pe tineri? Pentru că, în practică, companiile caută oameni gata formați, iar tinerii nu mai au unde să se formeze. Așa-numitele roluri „entry-level” cer adesea deja 2–3 ani de experiență.
„Li se cere să fie „pregătiți”, fără ca cineva să-și mai asume pregătirea lor. Sunt evaluați după repere vechi, CV-uri liniare, experiență formală, deși realitatea lor profesională arată altfel. Mulți tineri ajung astfel într-un vid de tranziție, exact în momentul în care ar avea cea mai mare nevoie de ghidaj și oportunități reale”, spune Petronela Sănduleasa.
Rezultate rapide
Reprezentantul firmei Art 4 People mai afirmă că în discuțiile cu angajatorii apare frecvent aceeași tensiune: presiunea pe rezultate rapide, lipsa de timp pentru formare și teama de a „pierde” investiția într-un tânăr care ar putea pleca. Din acest motiv, multe companii amână sau evită angajarea la nivel de început, chiar și atunci când declară că nu găsesc oameni. Paradoxal, exact această evitare alimentează problema pe termen mediu: fără începuturi asumate, baza de talente nu se mai formează, iar lipsa de oameni devine cronică.
„Din această perspectivă, șomajul ridicat al tinerilor pare o problemă de design al sistemului, nu de motivație. Cerem productivitate foarte devreme, dar oferim puțin sprijin la început. România nu se confruntă cu o lipsă de muncă, ci cu o dificultate reală de a construi începuturi profesionale funcționale”, declară Sânduleasa.
Arhitectura de sistem
Intervenția statului ar avea sens dacă s-ar concentra mai puțin pe ajutoare generale și mai mult pe arhitectura de sistem: subvenții condiționate de mentorat real și retenție, parteneriate autentice între școli și companii, stagii plătite și bine structurate, recunoașterea muncii flexibile și a formelor moderne de lucru, precum și consiliere vocațională serioasă, conectată la piața reală, nu la meserii care se căutau acum un deceniu.
„Șomajul ridicat al tinerilor nu ne arată 100% că aceștia nu vor să muncească. Arată mai degraba că nu reușesc să găsească suficiente contexte în care să se potrivească și să crească. Pentru mediul de business, întrebarea reală nu este dacă își permit să investească în începuturi, ci dacă își permit să nu o facă”, precizează specialistul în recrutare.
Rata șomajului pentru grupa de vârstă 15-24 de ani a ajuns la 26,9%, în perioada iulie-septembrie 2025, potrivit datelor Institutului Național de Statistică.
.png)
