Depășirea pragului de 50.000 de investitori la BVB a avut loc în 2019, iar de atunci creșterea este progresivă. Numai în 2025 au fost deschise până acum la brokeri peste 50.000 de conturi noi, numărul total ajungând la peste 274.000. Când ajungem la 500.000 de investitori?
„Dacă ne uităm la poză așa cum arată ea acum, vedem între 10 și 15.000 de conturi noi deschise în fiecare trimestru la bursă. Aasta înseamnă o rată de creștere de 50-60.000 de conturi noi anual, ceea ce ar însemna că în trei-patru ani, păstrând traiectoria actuală, putem ajunge la 500.000 de conturi la bursă”, a spus Radu Hanga în emisiunea „Cu cifrele pe masă”.
El mai spune că în acest context intervin mai mulți factori, printre care și eforturile făcute pe bursă pentru a atrage emitenți importanți. Aceștia aduc cu ei investitori noi, care sunt adesea consumatori ai produselor sau angajați ai companiilor. Investitorii își diversifică ulterior investițiile către alte firme. De aceea, este esențial să vină spre BVB afaceri de masă, adică branduri familiare pentru români.
„Este important ca traiectoria României să rămână una constructivă, pentru că traiectoria aceasta de creștere a Bursei de Valori București se suprapune peste o traiectorie de creștere a depozitelor românilor la bănci, de exemplu, care cred că acum sunt în jurul valorii de 400 de miliarde de lei și care au văzut rate de creștere aproximativ 10% în ultimii 10 ani. Ne-am mișcat într-o economie care a crescut într-un context în care bunăstarea românilor a crescut și ea. Este importantă și dinamica economiei românești mergând înainte”, a adăugat Radu Hanga.
Este bursa locală scumpă sau ieftină?
Companiile românești, ca și multiplii, nu sunt încă scumpe. Sigur, pot părea scumpe dacă ne raportăm la datele noastre istorice. Pe de altă parte, trăim într-o lume în care vedem că s-au tipărit tot mai mulți bani. Până la urmă, piața este un loc în care se întâlnește cererea și oferta. Prin cerere și ofertă, de regulă ne gândim la acțiuni, însă trebuie din aceeași perspectivă să ne gândim și la bani.
Într-o lume în care există tot mai mulți bani, faptul că valoarea banului scade se traduce și prin faptul că valoarea altor active în raport cu banul crește. Eu cred că, într-un fel, fenomenul acesta îl vedem și pe burse, inclusiv pe bursa românească.
Bursa românească are o caracteristică care o face cumva mai sigură când o comparăm cu piața americană, de exemplu, nu are dependența asta masivă de companiile din tehnologie. Piața americană a devenit destul de dominată de companii din zona de tehnologie care se mișcă în zona de evaluări foarte ridicate, iar când evaluările sunt foarte ridicate și riscurile de ajustare sunt mult mai semnificative.
Dacă facem o paranteză și ne uităm la 2025, o să vedem, paradoxal, că deși România n-a trecut printr-o perioadă calmă, am văzut scăderi mai pronunțate în anumite zile pe piața americană decât am văzut pe piața românească, cumva invers decât am fost obișnuiți. Am fost obișnuiți că piețele mature sunt mai stabile și fluctuațiile sunt mai mici. Fluctuațiile mari le vezi pe piețe emergente, pe piețe mai mici, cum este piața românească. Am văzut așadar lucrurile schimbându-se.
BET care a fost, BET care este și BET care va fi
Indicele principal al pieței, care este BET, trebuie să reflecte evoluția pieței, care piață la rândul ei trebuie într-un fel să reflecte structura economiei românești. Mi-ar plăcea să mă gândesc la BET peste 20 de ani ca, de exemplu, reflectând mai bine structura economiei românești.
Ne uităm acum la structura BET și vedem o reprezentare foarte puternică a sectorului financiar, băncile, vedem o reprezentare foarte puternică a sectorului energetic, utilități, însă nu vedem foarte multă tehnologie, nu vedem industrie alimentară. Mi-ar plăcea foarte mult, uitându-mă la BET, să vă spun că mă gândesc nu la faptul că va ajunge să aibă mai multe companii în structură, ci poate la o structură mai diversificată.
Sigur, acea structură mai diversificată va fi legată și de abilitatea, de capacitatea noastră de a aduce către bursă companii românești suficient de mari, de puternice, ca să poată lua locul unora dintre companiile care sunt acum în indicele BET.
Un lucru pe care nu aș paria uitându-mă la următorii 20 de ani este că ieșirile pe care o să le vedem din indicele BET o să se datoreze unor delistări. Cred că am văzut un proces particular care este rezultatul tranziției economiei rămânești de la structura de economie controlată de stat către structura de economie dominată de capitalul privat. O parte din companiile care erau publice în urmă cu 20-30 de ani, între timp au fost achiziționate, intrând în structura unor grupuri care în mod natural le-au delistat. Eu mă gândesc că procesul acesta nu o să-l mai vedem atât de pronunțat în următorii 30 de ani. Trăim într-o lume în care companiile pe care le vedem acum la bursă este foarte probabil să le regăsim și în 10, 20, 30 de ani.
Despre ascensiunea bursei în continuare
Cred că trebuie să facem mai bine ceea ce am făcut și până acum. În primul rând, să fim partenerul favorit al antreprenorilor locali în dezvoltarea afacerilor lor. Când mă gândesc la dezvoltarea afacerilor lor, nu mă refer doar la finanțare, mă refer la faptul că bursa poate face mult mai mult pentru companiile care vin către ea pentru a le susține creșterea. Sigur, vorbim și de creșterea numărului de investitori în continuare.
O parte din succesul nostru trecut și viitor va depinde de predictibilitatea mediului în care ne mișcăm și, de aceea, e foarte importantă traiectoria macroeconomică a României și stabilitatea pe care vom fi capabili să o păstrăm aici. De asemenea, importantă este accesibilitatea, adică adaptarea în continuare a tehnologiei pentru a face accesul investitorilor în piață cât mai simplu.
De unde ar putea veni noi investitori
Dacă te uiți la poza statică din punct de vedere al investitorilor care au doar titluri de stat Fidelis, pe termen mai lung o să vezi că procentul acesta nu s-a prea schimbat. Numărul total de investori crește. O parte din acei investitori noi, vin în ofertele de titluri de stat Fidelis.
Pe de altă parte, dacă ar rămâne acolo, procentul acesta de investitori care dețin doar Fidelis ar trebui ca în timp să crească. Faptul că el rămâne relativ constant ne arată că, pe măsură ce noi investitori vin și cumpără titluri de stat, în aceeași măsură investorii vechi care au cumpărat la un moment dat doar titluri de stat, încet-încet migrează către alte tipuri de plasamente. Se uită către zona de acțiuni, adică exact pe ce am mizat și noi.
Probabil că acest lucru face parte dintr-un proces de educație, learning by doing. Acum, nu mai învățăm din carte, învățăm făcând. Copiii noștri nu mai învață când primesc primul telefon citind manualul de utilizare, învață începând să-l utilizeze pur și simplu. Asta se vede și în zona investițiilor. Sunt investitori care își deschid cont la bursă, cumpără titluri de stat, care sunt un plasament simplu și sigur, după care încep să se uite în jur să vadă ce alte variante, oportunități mai au. E un proces pe care îl vedem întâmplându-se.
A început un nou val de listări?
Da, răspunsul meu este da, luați-o ca pe o opinie personală, dar răspunsul scurt este da. Cred că am ieșit dintr-o perioadă mai complicată. A fost pandemia, a fost toată volatilitatea asta legată de procesul electoral din România, toate discuțiile legate de echilibrarea bugetului de stat. Unele dintre ele o să rămână, dar pe de oparte ne-am obișnuit cu asta, pe de altă parte opinia mea este că ne îndreptăm către o lume care devine mai locală.
Multe companii au fost achiziționate de către jucători din afară și ulterior s-au delistat în ultimii 30 de ani. Probabil că opțiunea aceasta de a-ți vinde compania către un alt jucător, în special către un jucător străin, va fi încetinită, adică nu va fi un proces atât de accentuat cum era în urmă cu 10-20 de ani.
O să vedem probabil companiile locale căutând tot mai mult soluții locale, iar printre acele soluții locale, dacă știm în continuare să ne poziționăm așa cum trebuie, bursa ar trebui să fie în topul priorităților și ca soluție pentru succesiune, și ca soluție pentru diversificare pentru antreprenorii care au construit ceva, au construit o avere și la un moment dat vor poate să-și construiască un portofoliu mai stabil și să nu depindă de o singură afacere, dar în același timp să nu pierdă controlul. Eu cred că ne aflăm într-un context care va susține procesul acesta de listare a companiilor în viitor.
Ce ne rezervă anul 2026
Contextul va rămâne complicat în primul rând datorită constrângerilor pe care le vedem la nivelul bugetului de stat. Probabil vom rămâne într-o zonă în care statul își va ajusta cheltuielile. Aceasta, într-o anumită măsură, se va reflecta și în zona privată, pentru că ceea ce reprezintă cheltuială pentru stat reprezintă venituri, fie pentru angajații la stat, fie pentru companiile care lucrează cu statul. Vom vedea un context mai complicat din punct de vedere al statului.
Pe de altă parte, vedem lucruri pozitive pe partea de infrastructură și mă aștept ca acolo lucrurile să rămână așa, probabil investițiile în infrastructură o să rămână. Pe de altă parte, probabil procesul acesta de nearshoring despre care vorbim la nivel mai teoretic cred că se va vedea în continuare și la noi. Trăim într-o lume mai fragmentată, Europa se va uita și ea să-și aducă procesele de producție mai aproape și cred că Europa de Est, inclusiv România, va rămâne în continuare o opțiune pentru afacerile care vor vrea să se dezvolte mai aproape de Europa. Lanțul de aprovizionare este mai scurt, siguranța este mai mare.
Este un mix de plusuri și minusuri. Plusul cel mai mare, dincolo de deficitul bugetar al României, este că dacă ne uităm în context global, datoria publică a României este una decentă. Probabil și fondurile europene care urmează sunt un plus. Cu siguranță suntem parte a unei construcții europene și cu siguranță, așa cum noi contribuim către Uniunea Europeană, în continuare vor continua să vină fonduri și dinspre Uniunea Europeană către România.
Bursa românească, o forță în economie
Fiind parte din fenomen, nimeni nu se gândește că e parte a unui fenomen. Eu întotdeauna am avut impresia că bursa este o piesă importantă a economiei locale, însă, dacă ar fi să las deoparte percepțiile personale și să merg spre cifre, cred că cel mai important indicator pentru mine acum este numărul de investitori. Punctul cel mai de jos a fost, cred, sfârșitul anului 2019, când am avut 53.000 de conturi deschise. De atunci vedem un proces de creștere practic continuu, adică nu am avut nici măcar un trimestru de scădere în ultimii cinci ani.
Dacă las deoparte orgolul personal, profesional, nu ar părea că se suprapune pe momentul la care am preluat eu președinția Bursei și nu cred că este vorba despre asta. Este vorba, pur și simplu, despre o mașină la care a început să lucreze cu mult timp înainte, mă gândesc că au fost înaintea mea Lucian Anghel, Ludwig Sobolevski. Piața AeRO a fost lansată în 2017. Este un angrenaj la care s-au tot adăugat piese și la un moment dat a început să funcționeze. Nu înseamnă că a început să funcționeze mai bine pentru că s-a întâmplat ceva la momentul respectiv. Este pur și simplu rezultatul unui proces la care oamenii au contribuit de-a lungul timpului.
Din câte unghiuri ne putem uita la bursă
Am avut mai multe poziționări în relația cu bursa. Pe de-o parte, am văzut Bursa de Valori București în calitate de emitent când eram la Banca Transilvania și interacționam cu investitorii, acoperind zona aceasta de relația cu investitorii, printre altele. Am văzut bursa și ca investitor, pe de altă parte, lansând BT Asset Management, divizia de asset management a Bancii Transilvania, în 2005. Am început să interacționez și mai strâns cu bursa în 2017, când am intrat în Consiliul Bursei.
Mi-e greu să pun degetul pe un moment anume care să însemne mai mult decât celelalte. Am văzut bursa din diverse perspective, am interacționat cu toți oamenii care se mișcă în ecosistemul Bursii de Valori București, că vorbim despre emitenți, că vorbim despre fonduri de investiții, fie că vorbim despre investitori.
