„Fondurile europene reprezintă catalizatorul principal de creștere al economiei în 2026 și de evitare a recesiunii, în condițiile unei ajustări semnificative a consumului sub presiunea reducerii veniturilor disponibile reale ale populației, ca efect al programului guvernamental de ajustare fiscală promovat în vara anului 2025”, a declarat Mihai Căruntu, vicepreședinte al Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), pentru Termene Business Hub.
Trei riscuri
1. Principalul risc asociat României în 2026 se referă la o menținere a nivelului ridicat al dobânzilor la care statul român se împrumută pe piețele externe, respectiv un randament al obligațiunilor pe 10 ani în euro de circa 5,6%, acesta fiind cel mai ridicat din UE. Un astfel de cost este cu totul exagerat dintr-o perspectivă de orizont de timp mediu și eventuala menținere a sa ar fi de natură să limiteze drastic potențialul de dezvoltare al țării, chiar în viitorul apropiat.
De aceea, este obligatoriu ca România să convingă piețele internaționale că este într-un parcurs sustenabil de corecție a deficitului bugetar și de cont curent, astfel încât percepția de risc de țară să se îmbunătățească, iar costurile de împrumut să se ajusteze, în condițiile în care deja cheltuielile cu dobânzile vor ajunge în 2026 la minimum 3% din PIB.
2. Un alt risc este legat de eventuale turbulențe pe piețele financiare internaționale, în condițiile în care România a finanțat circa jumătate din datoria publică în euro și dolari de la investitorii străini, iar volumele de obligațiuni care vor trebui emise în 2026 sunt de circa 13% din PIB pentru finanțarea deficitului de circa 6,5% estimat anul viitor, precum și a rostogolirii datoriei publice.
Eventuale crize de încredere pe piețele internaționale de capital ar face cu atât mai dificilă finanțarea țărilor cu probleme de credibilitate privind politicile economice viitoare și dezechilibre macroeconomice mari, așa cum se arată din păcate România în prezent.
3. Al treilea risc este legat de o potențială instabilitate politică în România, care ar fi de natură să pună sub semnul întrebării credibilitatea programului de ajustare a deficitului bugetar pe care noul guvern l-a propus în vară și cu care s-a angajat față de Uniunea Europeană, agențiile de rating și implicit comunitatea investitorilor străini care finanțează cheltuielile sensibil mai mari decât veniturile bugetare ale guvernului român, precum și rostogolirea stocului de datorie care ajunge la maturitate.
Trei oportunități
1. Principala oportunitate și care este obligatoriu să fie valorificată se referă la atragerea unor fonduri europene substanțiale pe care România le are la dispoziție. În primul rând, este vorba de peste 10 miliarde euro care mai sunt disponibile doar în 2026 prin PNRR, astfel încât, în total, finanțările europene contractate de beneficiarii români ar putea ajunge la 15 miliarde euro.
Fondurile europene reprezintă catalizatorul principal de creștere al economiei în 2026 și de evitare a recesiunii, în condițiile unei ajustări semnificative a consumului sub presiunea reducerii veniturilor disponibile reale ale populației, ca efect al programului guvernamental de ajustare fiscală promovat în vara anului 2025.
2. A doua oportunitate este de fapt în strictă conexiune cu un succes semnificativ în ceea ce privește atragerea fondurilor europene și se referă la continuarea investițiilor masive în programul de construcție de infrastructură rutieră care este reprezentat în primul rând de autostrada Moldovei (A7).
Conectarea Moldovei la Muntenia și portul Constanța – și ulterior la Transilvania prin intermediul viitoarei autostrăzi A8 – ar integra practic cea mai puțin dezvoltată regiune a României la Uniunea Europeană, astfel încât noua infrastructură rutieră va fi în măsură să reprezinte efectiv un vector major de dezvoltare economică pe termen mediu și lung.
Cred că impactul de antrenare al economiei României va fi cu mult peste estimările din prezent, mai ales dacă statul român va fi înțelept și va stimula noi investiții importante în sectoare cu valoare adăugată semnificativă, atât din partea companiilor multinaționale, dar mai ales ale companiilor antreprenoriale mari locale prin acordarea de facilități – deductibilități, credit fiscal.
3. Cum deficitul balanței comerciale de bunuri a atins 33 de miliarde de euro, respectiv peste 9% din PIB în 2024, principala dezvoltare calitativă care ar fi de așteptat pentru economia României pe termen mediu și lung ar fi o corecție a acestui deficit de competitivitate.
De aceea, ar fi de dorit ca în 2026 guvernul român să transmită ferm către comunitatea de afaceri un semnal privind un proiect de țară care să promoveze un program de atragere și sprijinire a investițiilor străine, dar și ale companiilor mari și foarte mari cu capital românesc în diverse sectoare. Prin acesta, s-ar facilita, după caz, fie reducerea importurilor prin adresarea cererii interne, fie creșterea exporturilor.
Agribusiness-ul este o zonă de oportunitate majoră și strategică pentru România, dar și industria chimică în general, industria farmaceutică și de îngrășăminte pentru agricultură sunt zone care pot să fie adresate în mod concret.
Potrivit unor studii relevante, alte sectoare competitive pentru investiții – respectiv cu bariere de intrare relativ reduse și care au asociată o profitabilitate atractivă – ar fi industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, echipamente electrice și alte activități industriale.
În acest context, viitoarea autostradă a Moldovei ar fi în măsură să atragă investiții noi substanțiale, cu precădere în sectoarele menționate, mai ales în condițiile acordării unor facilități de tip credit fiscal. Sugestiv pentru diseminarea potențialului efectiv de dezvoltare economică generat de expansiunea autostrăzilor în România ar fi că în prezent peste jumătate din stocul modern de spații industriale și logistice la nivel național este situat la mai puțin de 5 kilometri de un punct de acces la o autostradă.
.webp)
.png)
