Contextul global este marcat de transformări, iar mobilitatea capitalului poate crește, însemnând potențial pentru oscilații mai ample decât anul anterior, arată Claudiu Cazacu, consultant de strategie în cadrul XTB România.
Fiecare zi din această săptămână a adus noi maxime istorice pentru cursul de schimb leu/euro. Acum un an, cursul BNR a sărit în trei zile de la 4,9775 la 5,1222, însemnând 2,9%. Anul acesta, de la 5,1004 pe 29 aprilie, cotația a ajuns 5.2688 pe 7 mai, un avans de 3,3%. Variațiile procentuale sunt asemănătoare, deocamdată, dar contextul este diferit.
Impactul în economie
Cursul depreciat al leului vine cu o suită de efecte direct resimțite de cetățeni și companii, acolo unde – pentru majoritatea românilor – este disparitate dintre veniturile în lei și cheltuielile în euro.
Prețurile bunurilor importate crește, la fel și al celor care sunt produse pornind în procent mare de la importuri, iar impactul se transmite în inflație.
O nouă rundă de creștere, după cea indusă de energie, este ultimul lucru dorit de pe lista românilor, dar și a băncii centrale.
Economia semi-euroizată, unde facturi la servicii de comunicații sau televiziune, achiziții de valoare mare precum mașinile sau casele și chiar servicii diverse resimte orice creștere vizibilă a euro drept o scădere a puterii de cumpărare.
Valoarea creditelor în euro și alte valute a scăzut cu 12,5% anual pentru persoane fizice, arată datele BNR pentru martie, dar pentru companii a crescut cu 15,1%.
În total, aproximativ o treime (32,2%) din credite sunt denominate în valută, ceea ce înseamnă rate mai mari, concentrate în domeniul firmelor, care înfruntă deja provocări precum fiscalitatea în creștere, energia și volatilitatea tehnologică, explică reprezentantul XTB România.
Euro-leu operează, de asemenea, ca semnal. Pe lângă obișnuita goană după cursul cel mai bun, fie în aplicații bancare, fie la casele valutare, un salt al cursului poate deturna timp și atenție într-o perioadă deja plină de evenimente locale și internaționale.
În plus, acesta determină și o schimbare de psihologie: consumatorii devin mai atenți la cheltuieli, comercianții și furnizorii de servicii mai prudenți, și totul într-un mediu marcat de costurile ridicate la combustibili.
Efectul în importuri și exporturi
O gură nesperată de oxigen a oferit scăderea cotațiilor barilului, în ipoteza unei apropiate înțelegeri între SUA și Iran, care ar urma să se vadă la pompă zilele următoare. Această evoluție temporară ar avea nevoie să fie consolidată de un acord de pace durabil, încă nesigur, iar economia este sensibilă la încrederea participanților, în timp ce consumul este afectat direct de prețurile mai mari.
Cu toate acestea, există un aspect favorabil, deși dureros pe termen scurt: leul mai slab este un inhibitor al importurilor și un stimulator al exporturilor, iar România funcționează de prea multă vreme cu un deficit comercial ridicat.
Importurile ieftine (curs tare al leului) sunt benefice dezvoltării atunci când susțin aducerea de bunuri care pot asigura „împrospătarea” și eficiența bazei de producție locale. Ele nu ajută, însă, când „ung” traseul unor bunuri de consum care se depreciază rapid.
Deficitul comercial raportat la PIB e de așteptat să se contracte suplimentar anul acesta, după o reducere 15,6% în primele două luni față de anul trecut, însă chiar și dacă ar ajunge la 6,5%, rămâne un spațiu pentru ajustare suplimentară. În același timp, deficitul bugetar rămâne esențial și dificil de optimizat, mai ales în perioade de volatilitate politică, subliniază Claudiu Cazacu.
Dezechilibre macro acumulate în timp au generat o presiune latentă, mișcarea fiind declanșată și accelerată de agitația politică. Dincolo de prezența în piață a băncii centrale, utilizarea largă și eficientă a fondurilor europene poate limita atât aprecierea euro, cât și perturbările economiei locale.
Unde poate ajunge cursul?
Dacă ne inspirăm din modelul economic ce ține seama de diferențialul de inflație de 7,3%, doar în ultimul an ar fi acumulat un spațiu pentru o scădere mult mai largă a leului. Dacă privim în urmă, însă, la diferențele adunate de-a lungul anilor în care cursul a rămas sub 5 lei, calculele ar indica posibile variații și mai ample. Între 2023 și 2025 diferența de inflație între România și zona Euro a ajuns la 15 puncte.
Un curs de 5,3 într-un orizont apropiat, și 5,5 în a doua jumătate a anului începe să devină tot mai probabil, deși ultimul cuvânt îl vor avea, ca întotdeauna, interacțiunile dintre economia reală, apetitul investitorilor și abordarea băncii centrale.
Cei care au ținut banii la bancă în lei mai mulți ani au avut de câștigat, dobânzile fiind în mare parte din timp mai bune cu 2%-3%. O depreciere a leului este penalitatea care survine ocazional. Pentru cei care au avut în ultimii 3 ani depozite în lei, cu toată variația cursului, decizia a fost – până acum, calculele se pot schimba dacă saltul ar fi susținut puternic – inspirată.
.png)
.png)
