INFOGRAFIC | Când cade un Guvern, cade și leul? Cum reacționează piața valutară la instabilitatea politică din România
În Articol
- Pentru prima dată în istorie, cursul oficial euro/leu a depășit pragul de 5 lei. Deprecierea bruscă a monedei naționale, înregistrată în 6 mai 2025, a fost direct influențată de un eveniment politic major: demisia premierului Marcel Ciolacu.
- Este o reacție care ridică o întrebare esențială pentru investitori, antreprenori și pentru oricine are credite sau economii în valută: Cum reacționează piața atunci când Guvernul României se prăbușește?
Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, Termene AI a analizat peste două decenii de date oficiale, inclusiv evoluțiile zilnice ale cursului valutar publicat de Banca Națională a României și statisticile lunare din piața interbancară. Am corelat aceste informații cu plecările neplanificate ale prim-miniștrilor români din perioada 1999–2025, pentru a vedea în ce măsură instabilitatea politică influențează încrederea în moneda națională.
Leul și politica: o relație tensionată
România are o istorie încărcată de crize guvernamentale. Rareori o legislatură s-a încheiat fără măcar o schimbare de premier. De cele mai multe ori, aceste plecări sunt însoțite de tensiuni politice, sociale și instituționale care reverberează rapid în piețele financiare. Moneda națională este printre primele barometre ale încrederii – sau lipsei de încredere – în stabilitatea țării.
Cazul cel mai recent este și cel mai relevant: demisia premierului Marcel Ciolacu din 6 mai 2025. Cursul euro/leu a crescut cu 1,21% într-o singură zi, marcând nu doar un record absolut al raportului oficial (5,0378 lei/euro), dar și cea mai abruptă depreciere zilnică din ultimul deceniu. Ziua următoare, cursul și-a păstrat trendul și a ajuns la aproape de 5,1 lei/euro, un nou record.
Surse din piața financiară au raportat că investitorii au început să vândă lei masiv în după-amiaza zilei anterioare, imediat ce au apărut primele informații despre plecarea premierului. În paralel, dobânzile la titlurile de stat au crescut, iar lichiditatea a fost tensionată, indicând o scădere a încrederii în capacitatea statului de a menține echilibrul macroeconomic pe termen scurt.
Mai mult, potrivit unor informații publicate în presa economică, BNR ar fi cheltuit între 1 și 2 miliarde de euro pentru a tempera deprecierea leului și a păstra cursul într-un interval controlabil. Intervenția masivă sugerează că banca centrală consideră momentul unul de risc sistemic și a acționat pentru a evita un șoc mai amplu în piață.
O analiză istorică: toate demisiile, toate reacțiile
Pe baza evoluției cursului în ziua demisiei, la o săptămână și la o lună distanță, putem identifica tipare clare de comportament al pieței valutare:
Radu Vasile (decembrie 1999)
Plecarea premierului Radu Vasile a avut loc într-un context economic dificil pentru România. Surprinzător, moneda națională s-a apreciat cu aproape 0,5% în prima zi după anunțul demisiei, iar acest trend pozitiv s-a menținut și la o săptămână distanță. Totuși, după 30 de zile, leul a înregistrat o depreciere de aproape 4% – cea mai accentuată scădere lunară de după plecarea unui prim-ministru în ultimele două decenii și jumătate. Pe de altă parte, la momentul respectiv, volumele de cumpărări și vânzări valutare reflectau o piață incipientă și puțin lichidă.
Emil Boc (februarie 2012)
După o perioadă de guvernare relativ stabilă, marcată de ajustări și remanieri, al doilea mandat al lui Emil Boc s-a încheiat pe fondul protestelor de stradă generate de reforma sistemului de sănătate. Piața valutară a reacționat temperat: o ușoară depreciere de aproximativ 0,15% în prima zi, urmată de o scădere cumulată de aproape 1% după o lună. În schimb, operațiunile interbancare cresc semnificativ.

Grafic despre evoluția cursul euro/RON în momentul schimbării premierilor României
Mihai Răzvan Ungureanu (mai 2012)
Cu un mandat de mai puțin de 80 de zile, MRU a fost demis prin moțiune de cenzură. Moneda națională s-a depreciat cu aproape 1% în prima săptămână după plecarea sa, iar această scădere s-a menținut și după 30 de zile, pe un volum de tranzacții în creștere. A fost o perioadă în care încrederea pieței în stabilitatea executivului era deja fragilă.
Victor Ponta (noiembrie 2015)
Demisia lui Victor Ponta, în contextul tragediei de la Colectiv, nu a generat volatilitate semnificativă în piața valutară. Cursul euro/leu a rămas stabil timp de o săptămână, pe un volum al tranzacțiilor interbancare în creștere ușoară, indicând că plecarea sa era anticipată și, într-o anumită măsură, chiar dorită de piețele financiare, pe fondul presiunii publice și al protestelor masive.
Sorin Grindeanu (iunie 2017)
Primul premier înlăturat de propriul partid a provocat o apreciere modestă a leului, de aproape 0,2% în ziua anunțului. Timp de câteva săptămâni după demisie, moneda națională și operațiunile interbancare au continuat o tendință ușor ascendentă, semn că piața a perceput schimbarea ca fiind una izolată politic, fără implicații economice sistemice.
Mihai Tudose (ianuarie 2018)
Și în cazul lui Tudose, plecarea a fost generată de conflicte interne în PSD. De data aceasta însă, reacția pieței a fost negativă: leul s-a depreciat cu aproximativ 0,8%, o valoare care s-a menținut și în următoarea lună. A fost un indiciu că piața devenea din ce în ce mai reticentă la instabilitatea politică recurentă din interiorul coaliției de guvernare.
Viorica Dăncilă (noiembrie 2019)
Primul premier femeie al României a fost demis tot prin moțiune de cenzură. Reacția pieței valutare a fost aproape nulă: fluctuații de aproximativ 0,1% în cursul euro/leu în prima lună după demisie și operațiuni interbancare constante. Faptul că piața a privit cu îngăduință schimbarea indică o așteptare preexistentă a acestei tranziții.
Ludovic Orban (decembrie 2020)
Demis înainte de pandemie și reînvestit în timpul acesteia, Orban a părăsit Guvernul într-un context politic relativ previzibil. Piața valutară a rămas calmă, iar cursul leu/euro nu a suferit modificări importante. Tranziția democratică a fost interpretată ca naturală, fără riscuri economice imediate.
Florin Cîțu (noiembrie 2021)
Criza coaliției și plecarea lui Cîțu prin moțiune de cenzură nu au produs fluctuații semnificative în cursul de schimb sau în nivelul operațiunilor interbancare. Această stabilitate a cursului arată o piață mai matură, obișnuită deja cu dinamica politică internă și mai atentă la contextul economic regional și global.
Nicolae Ciucă (iunie 2023)
Plecarea planificată a lui Nicolae Ciucă în cadrul rotativei PSD–PNL a fost absorbită complet de piețele financiare. Fără reacții în ceea ce privește cursul valutar, acest episod a arătat că încrederea în rezervele valutare ale BNR și în calendarul politic previzibil poate tempera orice emoție pe termen scurt.
Marcel Ciolacu (mai 2025)
Demisia premierului Marcel Ciolacu a marcat un moment istoric: pentru prima dată, cursul euro/leu a trecut de pragul simbolic de 5 lei. Creșterea de +1,2% de la o zi la alta reprezintă una dintre cele mai mari valori din ultimele două decenii. Informațiile despre plecarea Guvernului au dus la o vânzare accelerată, iar dobânzile la titlurile de stat au urcat la niveluri comparabile cu cele din perioada tensiunilor electorale. Potrivit unor surse din piața financiară citate de presa centrală, BNR ar fi intervenit cu 1–2 miliarde de euro pentru a tempera deprecierea monedei naționale.
În loc de concluzie: piețele nu se tem de schimbare, ci de incertitudine
Ceea ce reiese clar din toate aceste episoade este că piețele financiare sunt capabile să absoarbă schimbările politice, atâta vreme cât ele sunt anticipate, explicate și urmate de tranziții ordonate. Când însă schimbarea vine pe neașteptate, într-un climat tensionat, iar statul nu oferă garanții de continuitate instituțională, reacția este dură și imediată.
Cazul cel mai recent este ilustrativ: nu doar că a doborât un prag psihologic în piața valutară, dar a și forțat intervenția BNR, care arată cât de serios și prezent este pericolul.
Poate părea ceva evident, dar pentru antreprenori, investitori și cetățeni deopotrivă, aceste episoade arată că instabilitatea politică are costuri concrete, iar prețul incertitudinii este întotdeauna plătit în bani reali.