„Deși este dificil să trasăm o linie clară între riscuri și oportunități – ambele fiind, în esență, manifestări ale acelorași factori economici și structurali – putem privi riscurile ca pe slăbiciuni, iar oportunitățile ca pe potențiale puncte forte ale economiei României în 2026”, a declarat Andreea Nica, vicepreședinte al organizaţiei profesioniştilor în domeniul financiar CFA România, pentru Termene Business Hub.
Trei riscuri
1. Un prim element important este reducerea consumului, ca efect al creșterii poverii fiscale și al presiunilor asupra veniturilor disponibile. Având în vedere ponderea ridicată a consumului în creșterea economică, acest fenomen poate genera un efect de domino.
Încă din 2025 se observă dificultăți pentru companii din diferite sectoare economice și pierderi de locuri de muncă, în special dintre cele bine plătite, ceea ce va afecta ulterior și sectoarele cu salarii medii și minime, prin scăderea cererii pentru servicii, HoReCa, real estate sau comerț.
Acest proces de reașezare a pieței muncii, dar și reașezarea sectorială la nivelul economiei, care are factori endogeni, dar și exogeni, este probabil să continue și în 2026.
2. Un al doilea risc major este creșterea îndatorării administrațiilor centrale și locale, în contextul în care acestea ar putea fi obligate să continue din bugetele proprii finanțarea proiectelor începute prin PNRR. Această presiune suplimentară va restrânge capacitatea de investiții și va tensiona cheltuielile curente, afectând stabilitatea financiară atât la nivel local, cât și central.
În condițiile în care relansarea economică va fi dificil de susținut exclusiv din fondurile de coeziune și din resursele care mai pot fi atrase din PNRR până în august 2026, datoria publică este probabil să continue să crească.
Chiar dacă nivelul datoriei raportate la PIB nu este printre cele mai ridicate din UE (în jur de 60%), spațiul fiscal rămâne limitat, deoarece România are una dintre cele mai costisitoare datorii publice din Uniune, măsurată prin ponderea cheltuielilor cu dobânzile în PIB.
Acest lucru arată că nu este necesar ca datoria să fie foarte mare pentru a deveni problematică, este suficient să fie scumpă, ceea ce face ca finanțarea relansării economice să revină în mare măsură sectorului privat.
3. Un al treilea risc important este instabilitatea politică și impredictibilitatea politicilor publice, în special în zona fiscal-bugetară și instituțională. Acest risc este amplificat de tensiunile recente privind independența justiției, care pot afecta percepția asupra statului de drept.
Slăbirea încrederii în instituții are un impact direct asupra climatului investițional, asupra accesului la finanțare și asupra capacității României de a implementa reforme structurale, inclusiv cele asumate prin PNRR și în procesul de aderare la OCDE.
Trei oportunități
1. Una dintre cele mai importante este scoaterea la lumină a economiei gri și negre, printr-un efort real și coordonat al ANAF și al sistemului de justiție. Un astfel de demers ar putea genera venituri suplimentare consistente la buget, atât din taxe și impozite, cât și din contribuții sociale, reducând presiunea pe creșterea fiscalității pentru cei deja conformi.
2. O a doua oportunitate este deschisă de procesul de aderare a României la OCDE, care va impune adoptarea unor bune practici de guvernanță economică, fiscală și instituțională. Chiar dacă inițial aceste schimbări vor fi mai degrabă formale, ele pot crea cadrul pentru reforme de fond pe termen mediu.
3. În fine, o a treia oportunitate vine din îmbunătățiri graduale, dar consistente, ale indicatorilor macroeconomici: o evoluție mai temperată a inflației în a doua parte a anului 2026, un posibil cost mai redus al îndatorării, o colectare fiscală mai bună și o absorbție mai eficientă a fondurilor europene. Aceste progrese mici, dar cumulative, pot sprijini revenirea economică.
