Începând cu 1 ianuarie 2026, au intrat în vigoare modificări importante ale Codului de procedură fiscală care vizează modul în care contribuabilii pot obține eșalonări la plată pentru datoriile către bugetul de stat.
Potrivit comunicatului transmis de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), noile reguli urmăresc o reformare a sistemului de eșalonări, prin reducerea tratamentelor fiscale preferențiale, combaterea utilizării abuzive a acestui mecanism și, în același timp, menținerea lui ca instrument de sprijin pentru contribuabilii corecți, aflați în dificultate financiară temporară.
Conducerea Fiscului anunță că va continua dialogul instituțional cu mediul de afaceri și va oferi îndrumare și clarificări contribuabililor care solicită asistență. Scopul declarat este aplicarea corectă și unitară a noilor prevederi, astfel încât acestea să nu fie percepute ca punitive, ci ca parte a unui efort mai larg de consolidare a disciplinei fiscale.
Două tipuri de eșalonare, reguli mai clare
ANAF subliniază că schimbările nu sunt menite să limiteze accesul la eșalonări, ci să creeze un cadru mai predictibil, mai echitabil și mai responsabil, atât pentru stat, cât și pentru mediul de afaceri.
Modificările aduse Codului de procedură fiscală disting clar între eșalonarea la plată în formă simplificată și eșalonarea clasică, fiecare având condiții diferite de accesare, durată și garanții.
Eșalonarea la plată în formă simplificată
Aceasta este gândită ca un instrument rapid și accesibil pentru contribuabilii cu datorii relativ reduse, care întâmpină dificultăți temporare de lichiditate.
Conform noilor reguli:
- eșalonarea simplificată este accesibilă tuturor contribuabililor care înregistrează datorii în limita unor praguri maxime;
- pentru persoanele fizice, plafonul este de 100.000 de lei;
- pentru persoanele juridice, plafonul este de 400.000 de lei.
Pentru contribuabilii persoane juridice, accesarea acestei forme de eșalonare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor criterii clare:
- societatea trebuie să fie înființată cu minimum 12 luni înainte de depunerea cererii;
- datoriile trebuie să aibă o vechime de cel mult 12 luni anterioare datei solicitării;
- perioada maximă pentru care se acordă eșalonarea este de 12 luni;
- nu este necesară constituirea de garanții și nici depunerea unui contract de fideiusiune – eșalonarea se acordă exclusiv pe baza cererii depuse la ANAF.
ANAF consideră că această variantă oferă un sprijin real pentru contribuabilii cu probleme punctuale, fără a încărca procedura cu cerințe administrative excesive.
Eșalonarea clasică: flexibilitate mai mare, dar cu garanții
Pentru contribuabilii cu datorii mai mari sau cu situații financiare mai complexe, rămâne disponibilă eșalonarea clasică.
Aceasta:
- poate fi accesată de orice contribuabil, inclusiv persoane fizice;
- este destinată celor care se află în dificultate financiară, dar pot demonstra capacitatea de a achita ratele stabilite;
- se acordă pe o perioadă de maximum 5 ani;
- nu este limitată de un plafon maxim al datoriilor;
- presupune constituirea de garanții sau, în anumite situații, depunerea unui contract de fideiusiune.
Contractul de fideiusiune este solicitat, potrivit comunicatului ANAF, în special în următoarele cazuri:
- contribuabilul figurează cu alte datorii pentru care nu se acordă eșalonare;
- nu deține bunuri sau bunurile deținute sunt insuficiente pentru garantarea datoriilor eșalonate;
- în cazul persoanelor juridice înființate cu mai puțin de 12 luni înainte de solicitarea eșalonării.
De asemenea, fideiusiunea poate fi cerută și:
- la modificarea eșalonării, pentru datoriile suplimentare incluse;
- la menținerea eșalonării, pentru garantarea obligațiilor exigibile care trebuie achitate astfel încât planul de eșalonare să rămână valabil.
ANAF precizează explicit că garanțiile sau contractele de fideiusiune nu sunt executate decât în situația în care contribuabilul nu respectă calendarul de plată stabilit.
De ce a fost necesară schimbarea regulilor
Potrivit ANAF, modificările vin ca răspuns la utilizarea abuzivă a eșalonărilor la plată în anii anteriori. În numeroase cazuri, contribuabilii acumulau datorii semnificative la buget, obțineau eșalonări, iar pe parcursul derulării acestora sumele datorate creșteau substanțial. În final, se ajungea la concordat preventiv sau insolvență, situații în care statul avea șanse minime de recuperare a creanțelor.
Prin noile reglementări, autoritatea fiscală urmărește:
- să limiteze acumularea de datorii nesustenabile;
- să descurajeze folosirea eșalonării ca instrument de amânare nejustificată;
- să protejeze bugetul de stat și să asigure predictibilitatea veniturilor fiscale.
Răspunderea solidară rămâne neschimbată
Un alt aspect important clarificat de ANAF vizează răspunderea solidară. Prevederile Codului de procedură fiscală în acest domeniu nu au fost modificate, ceea ce înseamnă că:
- nu răspund solidar contribuabilii care acționează cu bună-credință pentru declararea și achitarea obligațiilor fiscale la scadență.
Această precizare vine în contextul temerilor din mediul de afaceri legate de extinderea răspunderii personale, ANAF dorind să transmită un mesaj de stabilitate și predictibilitate.
Sprijin pentru contribuabilii de bună-credință
ANAF insistă că eșalonarea la plată rămâne un instrument viabil și accesibil pentru contribuabilii loiali, care demonstrează intenția reală de a-și achita obligațiile fiscale.
Forma simplificată este destinată sumelor mai mici, în timp ce eșalonarea clasică oferă soluții pentru cazuri mai complexe, dar într-un cadru mai strict, cu garanții clare. Important de subliniat este faptul că măsurile nu se aplică automat tuturor contribuabililor, ci doar în cadrul procedurilor prevăzute de lege.
.webp)
