Inteligența Artificială a trecut testul Turing, evaluarea care măsoară dacă un AI se poate comporta ca un om

• Un model AI a trecut testul Turing, fiind confundat cu un om în 73% din cazuri. Evenimentul declanșează dezbateri profunde despre natura inteligenței și identitatea umană, cu implicații tehnologice, filosofice și etice majore.

Într-un peisaj tehnologic aflat într-o transformare accelerată, un eveniment recent stârnește dezbateri intense în rândul specialiștilor și al opiniei publice: un model de inteligență artificială a fost confundat cu un om în 73% din cazuri, într-un test inspirat de clasicul „joc al imitației” propus de Alan Turing în 1950. Printre cei care trag un semnal de alarmă se numără și profesorul universitar doctor Dragoș Paul Aligică, de la Universitatea din București, care avertizează că suntem martorii unei schimbări de paradigmă cu implicații profunde.

„În acest ritm, inteligența artificială nu doar că ajunge din urmă capacitatea umană, ci o depășește în zone esențiale precum comunicarea, adaptarea și mimetismul social. Suntem obligați să ne întrebăm, fără ezitare: ce mai înseamnă a fi om?”, afirmă profesorul Aligică într-o analiză publicată pe platformele de discuții academice.

Testul Turing, propus de Alan Turing în 1950, evaluează dacă o inteligență artificială poate imita comportamentul uman într-atât încât un evaluator să nu-și dea seama că interacționează cu o mașină, și nu cu un om. Dacă reușește, AI-ul trece testul.

Evaluarea

Profesorul continuă: „Această agitație se bazează pe un studiu recent (care nu a fost încă verificat de alți experți, un proces numit peer-review), realizat de doi cercetători de la Universitatea California San Diego. Unul dintre aceste modele a fost considerat imposibil de deosebit de un om în peste 70% din cazuri.”

Mai mult, Aligică subliniază că ne confruntăm nu doar cu o revoluție tehnologică, ci și cu o criză de sens: „Trecerea testului Turing de către un model AI ne provoacă nu doar sub aspect tehnologic, ci și să ne confruntăm cu esența existenței umane.”

Această dilemă nu este doar filosofică. E vorba de o realitate care se conturează deja în viața noastră de zi cu zi. Modelele de inteligență artificială devin tot mai prezente, mai convingătoare și mai adaptabile. Aligică merge mai departe și avertizează: „Inteligența artificială pune în fața noastră o oglindă, un standard, un instrument de comparație cum nimeni înainte nici măcar nu putea să imagineze.”

Impactul

În acest context, profesorul compară impactul inteligenței artificiale cu o schimbare de dimensiune în însăși înțelegerea condiției umane: „Este ca și cum până acum vedeam – intelectual vorbind – relația cu divinitatea și destinul condiției umane bidimensional. Și brusc a apărut o a treia dimensiune și am început să vedem altfel…”

Inteligența artificială nu este doar o unealtă. Este o provocare existențială. Este un punct de cotitură care ne obligă să regândim nu doar ce putem construi, ci și cine suntem. Profesorul Dragoș Paul Aligică încheie cu un avertisment profund: „Tehnologia informației ne așează într-o poziție unică, fără precedent în istorie și ca specie. Niciodată teologia și filosofia nu au fost mai relevante.”