„Anul 2026 se ridică peste România ca un orizont dublu: jumătate furtună, jumătate promisiune. În energia țării, liniile de forță se rearanjează asemenea curenților care schimbă vremea pe mare – brusc, neanunțat, cu o putere care lasă în urmă atât pagube, cât și deschideri spre noi rute de navigație. Energia României nu este doar un câmp al riscurilor. Este și un teritoriu al potențialului, cu resurse rare, geografie privilegiată și un timp istoric care favorizează transformarea”, a declarat Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, pentru Termene Business Hub.
Trei riscuri
1. Colapsul predictibilității investiționale din cauza volatilității legislative și vulnerabilitatea geopolitică severă pe energie și echipamente strategice
Cadrul legislativ continuă să se comporte ca o mare agitată, cu valori ridicate de ordonanțe neașteptate, mecanisme de plafonare improvizate și taxe care apar din spuma vremurilor politice. Investitorii, asemenea navigatorilor încercați, simt cum barometrul scade: costul capitalului urcă, proiectele devin nebancabile, iar corăbiile strategice internaționale întorc treptat prora spre alte țărmuri – Grecia, Polonia, Croația. Fără o hartă stabilă, nici cel mai puternic vânt european nu poate împinge corăbiile investițiilor către porturile noastre.
2. Vulnerabilitate structurală în aprovizionare și lanțuri globale de echipamente
Deși legătura directă cu Rusia s-a subțiat, dependențele nu au dispărut, doar s-au mutat. Rețeaua internă, încă neadaptată vremurilor, pulsează în perioadele de consum maxim, iar lanțurile globale – dominate de China, întinse peste oceane și continente – rămân fire subțiri care pot ceda oricând. Într-un singur sezon de criză logistică, România ar putea vedea prețuri dublate, proiecte oprite, șantiere tăcute.
3. Riscul de „overbuild fără flexibilitate”: prea multe regenerabile, prea puțină echilibrare
Într-o cursă aproape febrilă după regenerabile, țara ridică panouri solare asemenea oglinzilor întoarse spre cer, dar fără flexiblitatea necesară – fără baterii, fără stocare, fără echilibrare – lumina devine uneori prea multă, alteori prea puțină. În 2026, prețurile dansează haotic: de la zero, la valori imposibil de suportat. Este un paradox al abundenței care apasă financiar pe umerii producătorilor și anunță un sistem ce se poate dezechilibra precum o barcă încărcată neuniform.
4. Risc politic major: capturarea pieței de energie de interese non-competitive
Acolo unde interesele non-competitive își întind tentaculele, piața pierde echilibrul. Contracte, acces la rețele, licitații – toate pot deveni teritorii în care economia e învinsă de politică. Și odată cu ele se degradează ceea ce este mai prețios pentru investiții: încrederea.
Trei oportunități
1. România poate deveni EXPORTATOR REGIONAL NET de electricitate până în 2030
Dacă 2026 devine anul unor decizii curajoase, România poate să-și revendice rolul de nod energetic al regiunilor. Modernizarea rețelelor, integrarea inteligentă a regenerabilelor și dezvoltarea stocării pot transforma țara într-un furnizor de stabilitate pentru vecinii din sud și vest. Iar segmentul flexibilității – stocare, echilibrare, cerere-răspuns – nu este doar o nevoie tehnică, ci și o comoară economică a perioadei 2027-2030, mai valoroasă decât noile parcuri fotovoltaice.
2. Ultimul mare val de finanțări – fereastra care nu se va mai întoarce
2026 este anul în care porțile finanțărilor nerambursabile sunt încă larg deschise. PNRR, Fondul de Modernizare și alte linii europene funcționează cu intensități rareori întâlnite. Proiectele mature, pregătite și curajoase pot prinde ultimul mare val de sprijin, transformând ideile îndrăznețe în realitate profitabilă.
3. Gazele din Marea Neagră pot repoziționa România pe harta energetică a Europei de Sud și Sud-Est
Dacă producția offshore avansează așa cum este planificat, România poate să-și recapete aproape total autonomia în aprovizionare. Mai mult decât atât, poate deveni un exportator, un pilon de stabilitate într-o regiune marcată de incertitudini. Combinația dintre gaz intern, regenerabile și viitorul nuclear conturează un mix energetic rar întâlnit în Europa – unul care poate atrage industrii, investiții și dezvoltare pe termen lung.
Concluzionând, anul 2026 nu este doar un an de analizat. Este un an de ales. Între două povești – una a riscului, alta a renașterii. România are în față șansa de a decide ce fel de actor devine în energia viitorului: un spectator al transformării globale sau un jucător care creează propriul capitol energetic.
.webp)
.png)
