Editorii avertizează că propunerea de a introduce o taxă pe citit va scoate cel puțin 3 milioane de euro din buzunarele cetățenilor „în beneficiul exclusiv al Uniunii Scriitorilor din România”, deși situația culturii scrise a devenit dezastruoasă în ultimele nouă luni.
Această entitate ar urma să primească beneficii consistente din vânzarea fiecărei cărți, indiferent de domeniul acesteia, de țara de proveniență a autorului sau de calitatea de membru/nemembru al Uniunii Scriitorilor.
Taxa pe citit
Concret, pe site-ul Ministerului Culturii a fost pus în dezbatere publică, pe 17 aprilie a.c., un proiect de ordonanță de urgență care distorsionează Legea nr. 35/1994, privind timbrul cultural): pretextând simplificarea legii (și eliminarea timbrului folcloric și a timbrului de divertisment).
„Prevederile propuse extind aplicabilitatea timbrului literar la absolut toate categoriile de cărți (indiferent dacă autorul acestora este român, străin sau chiar Inteligența Artificială), tipărite sau audio, în limba română sau în orice limbă străină, inclusiv la albumele de artă.
Sumele pretinse cu titlu de timbru literar ar urma să intre exclusiv în conturile Uniunii Scriitorilor din România, al cărei președinte Varujan Vosganian nu este la prima tentativă de a impune o taxă pe citit de asemenea anvergură, după tentativele similare din 2011-2012 și 2014-2016, ambele soldate cu eșecuri răsunătoare”, a explicat Asociația Editorilor din România.
Reinstituit prin Legea nr. 35/1994, timbrul literar este o prevedere legislativă anacronică, care preia Decretul 31/1949, și care avea un sens atunci când cultura scrisă era apanajul exclusiv al instituțiilor de stat, cărora le revenea de aceea obligația să asigure unicul mijloc de retribuție al scriitorilor (Fondul Literar).
Asociația a explicat că după apariția Legii Dreptului de Autor, nr. 8/1996, timbrul literar și-a pierdut orice relevanță, devenind o măsură suplimentară și redundantă de taxare a cititorilor, în beneficiul conducerii Uniunii Scriitorilor din România.
Propunerea AER
Asociația Editorilor din România propune, de aceea, eliminarea timbrului literar din viitoarea formă a Legii 35/1994, după modelul timbrului folcloric și a timbrului de divertisment.
Revenind la proiectul de ordonanță de urgență pus în dezbatere publică, dacă Ministerul Culturii nu este de acord cu eliminarea timbrului literar, propunem reducerea cuantumului acestuia la 0,2% din valoarea unei cărți, având în vedere că proiectul extinde aplicabilitatea timbrului la absolut toate cărțile, indiferent dacă sunt tipărite sau audio și indiferent dacă au fost editate sau nu în România.
Totodată, AER reia modificările pe care le-a propus către Ministerul Culturii în urmă cu trei ani, privind actuala formă a Legii nr. 35/1994:
A. la articolul 1, alineat (2) se prevede că timbrul literar se aplică pentru ”cărțile beletristice”; propunem explicitarea termenului și reformularea textului de lege în ”Timbrul literar se aplică pentru fiecare exemplar din cărțile beletristice ale autorilor români, mai puțin cărțile pentru copii, vândute prin unitățile de orice fel, editate sau nu în România”;
B. la articolul 2, alineat (1) impune viramentul lunar către organizațiile de creatori al sumelor încasate, dar el poate fi aplicat doar de către distribuitori, care încasează banii la momentul vânzării către public, dar nu fac raportări lunare către editori și nici plăți lunare către aceștia: propunem ca alineatul să facă referire la plăți ”anuale”;
C. imposibilitatea plății lunare pune editorii în incidența articolului 5, alineat (3), care prevede o exagerată penalizare de 0,2% pe ziua de întârziere, ceea ce transformă debitul datorat organizațiilor de creatori în doar o fracție din accesoriile ce se constituie în debit către bugetul de stat și generează blocaje și tensiuni instituționale inutile între edituri și organismele financiare; propunem ca alineatul să facă referire la penalități de 0,01% pe ziua de întârziere.
Cum funcționează piața de carte
În termeni simpli, cifra de afaceri a unei edituri se formează din vânzarea de exemplare către diverse canale de distribuție – librării fizice sau online, supermarketuri, puncte de carte din rețele alternative (benzinării, lanțuri de jucării etc.) sau chiar vânzare directă către consumator (prin site-ul propriu sau târguri).
În cazul vânzării prin librării, comisioanele retailerilor ajung în mod normal la 50% din prețul de copertă sau chiar mai mult. Așadar, dintr-o carte vândută cu 50 de lei, editura poate încasa doar 25 de lei. În plus, editurile cu profil educațional au o pondere semnificativă a vânzărilor directe, mai ales în perioadele de început de an școlar.
Totuși, lipsa unor statistici detaliate și diferențele mari între modelele de business fac dificilă o estimare precisă a valorii reale generate de carte ca produs. Este greu de estimat valoarea pieții de carte din vânzările librăriillor, de exemoplu, întrucât informațiile disponibile arată că în cazul multor retaileri până la jumătate din cifra de afaceri poate proveni din produse care nu au legătură cu lectura propriu-zisă.
Este, dacă vreți, o situație similară cu cea din sectorul benzinăriilor, unde, pe fondul plafonării marjelor la carburant, ponderea produselor complementare – cafea, snacksuri, cosmetice sau cadouri – a ajuns să genereze 20–30% sau chiar mai mult din venituri, cu o influență disproporționat mai mare asupra profitabilității.
O analiză sectorială realizată de Termene Business Hub a arătat anul trecut că cifra de afaceri combinată a editurilor și librăriilor a crescut cu 76% în perioda 2008-2023, în contextul în care inflația cumulată s-a apropiat de 100% în același interval de timp.
Asta înseamnă că piața cărții s-a contractat în termeni reali. Pentru context, cifra de afaceri cumulată a tuturor a companiilor din România a crescut cu peste 200% în aceeași perioadă.
Situația devine mai îngrijorătoare atunci când comparăm cu industriile audiovizuale conexe - post-producție, distribuție și proiecție cinematografică, care au înregistrat creșteri de peste 500% în perioada 2008-2023. Comparația relevă că industria cărții nu doar că a rămas în urmă, ci a devenit marginală în peisajul economic și cultural românesc.
Piața editurilor
Dacă ne uităm doar la firmele care activează în piața editurilor (CAEN 5811 – activități de editare a cărților), observăm că peste 900 de firme au depus bilanțul pe anul 2024, cu o cifră de afaceri cumulată de 1,1 mld. lei.
Cifra de afaceri cumulată a companiillor care activează pe CAEN 5811 a evoluat de la aproape 602 mil. lei în 2008 până la 1,1 mld. lei în 2024, ceea ce înseamnă o creștere de sub 84%. În termeni reali, piața s-a contractat.
În același timp, soldul profitului net, adică diferența dintre profiturile nete cumulate și pierderile nete agregate, a evoluat de la 43,5 mil. lei în 2008 la aproape 137 mil. lei în 2024, adică un plus de aproape 215%.
Numărul de angajați a scăzut de la un maxim al perioadei analizate de 4.068 de oameni în 2008 la 2.430 de angajați în 2024. Cel mai mic nivel atins a fost cel de 2.354 de oameni din 2021.
Anul 2024 este momentan ultimul pentru care avem date complete la nivel de piață, dar au început să apară și primele bilanțuri pe anul 2025. Pe CAEN 5811 au depus până astăzi bilanțul doar 17 companii.
Cei mai mari jucători care au depus până acum bilanțul sunt Art Klett (RO37479264), cu afaceri și profit în scădere în 2025, Universul Juridic (RO13811527), cu afaceri în creștere și profit în scădere în 2025, Editura Diana (RO15596697), cu afaceri în creștere și profit în scădere, respectiv Editura C.H. Beck (RO10306075), cu afaceri și profit în creștere.
.png)
