În ce condiții este executat silit administratorul unei firme. Cum se poate opri executarea silită
În Articol
Una dintre măsurile la care Fiscul apelează tot mai des în ultima perioadă este atragerea răspunderii solidare și executarea silită a administratorului firmei. Acțiunea are loc atunci când datoriile nu pot fi acoperite din bunurile firmei și trebuie să îndeplinească anumite condiții.
În cazul datoriilor fiscale ce nu pot fi acoperite din vânzarea bunurilor companiei, organul fiscal se îndreaptă împotriva administratorului.
„Angajarea răspunderii patrimoniale nu este o practică recentă și e întâlnită din ce în ce mai des. S-a ajuns în prezent în situația în care Fiscul apelează cu destul de multă lejeritate la ea”, susține Maria Postelnicu, avocat specializat în litigii fiscale.
Situația este reglementată de articolele 25 și 26 din Codul de procedură fiscală.
Art. 25 Răspunderea solidară
(1) Răspund solidar cu debitorul următoarele persoane:
a) asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență;
b) terții popriți, în limita sumelor sustrase indisponibilizării;
c) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declară băncii că nu deține alte disponibilități bănești.
d) emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție ori instituția care a confirmat scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție, în cazul în care nu a virat, potrivit legii, sumele de bani în conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal.
(2) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.
(2.1) Pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței răspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea-credinţă acumularea și sustragerea de la plata acestor obligaţii.
Răspunderea solidară persoană juridică – debitor
(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor dobânditorului;
b) are sau a avut raporturi contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor;
c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului.
Răspunderea persoanelor prevăzute de prezentul articol privește obligațiile fiscale principale și accesorii ale perioadei pentru care au avut calitatea ce a stat la baza atragerii răspunderii solidare.
În ce condiții se stabilește răspunderea
Conform art. 26 din Codul de Procedură Fiscală, răspunderea persoanelor prevăzute la art. 25 se stabilește prin decizie emisă de organul fiscal competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte. Decizia este act administrativ fiscal.
Înaintea emiterii deciziei, organul fiscal efectuează audierea persoanei. Aceasta are dreptul să își prezinte în scris punctul de vedere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii.
Este nulă decizia de atragere a răspunderii solidare emisă fără audierea persoanei căreia i s-a atras răspunderea.
Decizia cuprinde următoarele:
a) datele de identificare a persoanei răspunzătoare;
b) datele de identificare a debitorului principal;
c) cuantumul și natura sumelor datorate;
d) termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligația debitorului principal;
e) temeiul legal și motivele în fapt ale angajării răspunderii, inclusiv opinia organului fiscal motivată în drept și în fapt cu privire la punctul de vedere al persoanei.
Răspunderea se stabilește atât pentru obligația fiscală principală, cât și pentru accesoriile acesteia.
În ce condiții apare executarea silită
Decizia devine titlu executoriu la data împlinirii termenului de plată prevăzut.
„Organele fiscale verifică dacă există active în patrimoniul societății debitoare, pentru a fi executate. În situația în care nu sunt identificate, debitorul este declarat insolvabil, situați în raport de care se poate proceda la angajarea răspunderii patrimoniale solidare. Starea de insolvabilitate nu are același înțeles și efect juridic cu declararea insolvenței”, susține Maria Postelnicu, avocat specializat în litigii fiscale.
Demararea procedurii de executare silită poate fi întreruptă, în cazul în care apare o înțelegere între părți.
„În tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor băneşti sau altor bunuri ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata obligației să se facă în alt mod admis de lege”, susține executorul judecătoresc Cristian Petre.