„Creșterea salariul minim pe economie nu cred că va atenua complet impactul inflației. Cei care au salariu minim pe economie resimt o inflație mai mare. Coșul de inflație include multe categorii. Sunt și bunuri care sunt foarte scumpe – case, mașini – pe care le cumpărăm extrem de rar, dar dacă ne uităm la zona cu cea mai mare dinamică – energie și mâncare – este evident că cei cu salariu minim resimt mai puternic scumpirile.
În coșul lor aceste componente au o pondere mult mai mare decât în coșul cuiva care este în clasa medie sau chiar peste clasa medie”, a declarat Mihai Purcărea, CEO-ul BRD Asset Management, în emisiunea „Cu cifrele pe masă”.
Rata anuală a inflației a fost de 9,7% în decembrie 2025. Nivelul inflații este mai redus decât vârfurile din anii anteriori, 2022-2023, dar încă peste media zonei euro. Creșterea ei nu vine ca urmare a unui consum excesiv, ci este cauzată de măsuri administrative – creșterea TVA-ului și creșterea prețurilor la energie.
„Se va simți în buzunarele multora și cel mai probabil vom vedea și un efect de încetinire a consumului. Deja se vede în anumite domenii. Crescând inflația, salariile sunt real negative în ultima perioadă. Avem inflație de 10%, salariile au crescut cu aproximativ 6%, deci un minus 4% în termeni reali. Asta înseamnă mai puțini bani în rândul consumatorilor și investitorilor, iar asta se va vedea automat în piață și în comportament.
Este un cadru poate mai negativ decât în anii precedenți, când creșterea salariilor era puternică în termeni reali, adică mult peste rata inflației, ceea ce am văzut încă de la pandemie încoace”, a adăugat CEO-ul celui mai mare administrator de fonduri mutuale din România, cu active sub gestiune de 9,1 mld. lei.
Alte declarații
Inflație și dobânzi
Inflația este la un nivel care oferă neliniște. Dobânzile sunt reale negativ în piață, de 5%-6%-7%, iar inflația este de 10%. Asta înseamnă că, stând cu banii în instrumente clasice, pierdem din valoarea lor. Nu poți sta chiar liniștit când vezi că inflația este 10%. Vedem în comportamentul multor oameni că vor să diversifice. Este o neliniște pe care mulți o resimt și vor să facă ceva mai mult cu banii lor.
Momentan cred că este greu să vorbim de reducerea dobânzilor când vorbim de o inflație de 10%. Ar fi chiar poate riscant, pentru că dacă dobânzile ar scădea, s-ar putea ca o parte din investitorii care finanțează România să se retragă, pentru că ar plasa bani cu randamente prea negative. Cred că mai degrabă vom vedea un comportament în care dobânzile vor scădea după ce vom avea o siguranță a scăderii inflației.
Pot fi două scenarii. Primul scenariu este că inflația crescută afectează foarte mult consumatorul și vom vedea, după ce trece efectul de bază datorat creșterii TVA-ului, o inflație foarte joasă. Atunci ar favoriza Banca Centrală să acționeze preventiv cu scăderea dobânzilor. Acesta este un scenariu mai negativ, în care poate chiar vom vedea o recesiune.
Scenariul neutru sau pozitiv este acela în care reformele nu afectează atât de mult consumatorul și inflația va rămâne probabil la un nivel mai înalt decât ținta Băncii Naționale. Și atunci, da, probabil vom vedea o ușoară reducere a dobânzii, dar nimic agresiv, pentru că inflația riscă să rămână în acest scenariu la un nivel ridicat. Noi credem că vom vedea anumite tăieri de dobândă, dar nu ceva semnificativ.
Deficitul bugetar
Este evident că avem un deficit foarte mare de finanțat. Automat, și costul pe care statul român îl plătește este mai mare, pentru că este și un risc aici. Suntem pe o traiectorie de ajustare fiscală, dar nu avem o certitudine că se va realiza în parametrii doriți. Astfel, deficitul de 9%, care este foarte mare, se reflectă automat în costul finanțării, pentru că este un risc real și nu trebuie ignorat faptul că nu ne putem face treaba așa cum ne dorim.
Riscul pentru finanțatori este cel de downgrade, în special. Știm bine că acum țara noastră are rating triplu B minus. O eventuală scădere a ratingului ne duce în categoria junk sau non-investment grade, deci neinvestibili. Astfel, când primim bani pentru finanțare, orice finanțator se întreabă: „Măi, dacă lucrurile nu merg bine, din diverse motive, un șoc extern sau o problemă internă, ce se întâmplă? Dacă eu am finanțat această țară și mă trezesc peste trei luni sau trei ani că dețin o obligațiune junk?”
Majoritatea investitorilor ne privesc cu un pic de reticență și asta se reflectă în cost, pentru că este un risc pe care ei și-l asumă finanțând România. Din păcate, noi ca țară plătim un cost foarte mare pentru a ne finanța. Avem o nevoie mare de finanțare și un deficit foarte mare. Acest nivel clar nu este sustenabil. Sunt bune intențiile de reducere, dar trebuie să dovedim că putem să-l reducem. Dacă vom reuși să-l scădem la un nivel mai sustenabil, la 7%, 6%, 5%, atunci clar și costul finanțării va scădea. Până atunci, este greu de crezut că vom vedea modificări majore la ratele dobânzilor.
Riscul fiscal
De departe, riscul fiscal este cel mai mare. Faptul că suntem la această linie fină de investment grade ne face să avem riscuri foarte mari din punct de vedere fiscal. Simpla retrogradare în categoria non-investment grade, prin definiție înseamnă nefinanțabil. Înseamnă că ajungi într-o categorie în care primești finanțare foarte greu sau foarte scump.
Dacă ne aducem aminte scenariul de după criza din 2008-2009, când am fost retrogradați – și, apropo, tot la nivelul de 9% deficit eram – România a devenit nefinanțabilă. A trebuit să avem pălăria FMI-ului, care ne-a acordat 20 de miliarde de euro la acel moment, pentru a putea fi finanțați în continuare și a avea acces la piețele financiare.
Acea pălărie a Fondului Monetar a venit cu anumite restricții, constrângeri: tăieri de salarii, tăieri de pensii, creșteri de taxe, TVA-ul s-a dus la 24%. A fost o ajustare foarte brutală, pentru că a fost forțată. Eram în criză și automat orice finanțator spunea: „Ok, te ajut, dar trebuie să văd că faci ceva și nu mai discutăm dacă vrem sau nu vrem. Trebuie.”
Este cel mai mare risc pentru că în loc să facem o ajustare calculată în termenii noștri, am face o ajustare mult mai brutală în termenii celorlalți, ai celor care ne finanțează. Ținem minte și ce s-a întâmplat cu cursul atunci. Toate lucrurile astea vin din zona fiscală și, absolut de departe, este cel mai mare risc pe care noi îl avem ca țară. Noi sperăm să fie bine gestionat, vedem bune intenții pentru a reduce deficitul, dar riscurile rămân.
În 2008, nu am fost neapărat noi cei care am aprins focul. Ne duseserăm deja cu un deficit de 6%, fuseseră alegeri, crescuse mult deficitul și ce s-a întâmplat? Un șoc extern, falimentul Lehman, un șoc extern. Ne-am dus în deficit de 9%, am devenit nefinanțabili. Nu trebuie să fie ceva ce facem noi greșit. Dacă avem ghinionul să avem într-un an peste doi ani un șoc extern și ne prinde cu un deficit atât de mare, ar fi destul de neplăcut.
O politică publică ar trebui în mod normal să fie anticiclică. În momentul în care ai un șoc extern și ai, de exemplu, o recesiune, atunci să faci deficit, să vii cu bani, să cheltuiești ca să susții consumul și investițiile. Noi deja trebuie să facem o restrângere. Dacă am avea și un șoc extern care s-ar suprapune, ar fi o situație foarte neplăcută. Și noi ca investitori, dar și cei care ne finanțează din exterior nu putem să ignorăm lucrurile acestea. Orice șoc extern ne-ar prinde foarte vulnerabili în momentul acesta.
Cursul euro-leu
Cel mai probabil va crește. Ce înseamnă o inflație de 10%? Înseamnă că bunurile și serviciile din România se scumpesc cu 10%. Bunurile și serviciile din Uniunea Europeană se scumpesc cu 2%, atât este inflația acolo. Asta înseamnă că noi devenim mai scumpi cu 10%, ei doar cu 2%, deci 8% în plus în România față de Uniunea Europeană. Este foarte mult, atât banii pe care noi îi plătim pentru bunuri și servicii, dar și costul nostru.
Dacă vine cineva să investească în România, bunurile, serviciile și forța de muncă devin mult mai scumpe. O măsură potențială de ajustare este prin cursul de schimb. Cel mai probabil ar trebui să se mai deprecieze un pic, pentru că pare un pic cam prea apreciat la acel nivel. Este o estimare a fiecăruia, dar cel mai probabil traiectoria ar fi de ușoară depreciere, și asta dacă nu avem un șoc extern. Dacă avem un șoc extern puternic, atunci deprecierea probabil va fi mai mare.
Fondurile mutuale din România
Banii disponibili au crescut foarte mult în România. Când ne gândim la bani disponibili, ce înseamnă? Am un salariu de 100 de lei. Dacă cheltuiesc tot 100 de lei, n-am nimic disponibil. Am o creștere majoritară de salariu și câștig 150 de lei, dar cheltuiesc doar 130 și îmi rămân 20 disponibili.
Creșterea asta în ultimii ani a fost destul de accelerată în România. Salariile au crescut destul de mult. Dacă ne uităm în ultimii cinci ani, creșterea este cam de 70% a salariilor, iar inflația a fost semnificativ mai mică. Avem așadar o creștere puternică reală și asta se vede în venitul disponibil, ce rămâne pur și simplu în buzunarul fiecărei familii în fiecare lună. Acesta este un aspect.
Al doilea este inflația, de care vorbeam mai devreme. Șocul de inflație în 2020 i-a făcut pe mulți să gândească: „Ok, vreau să fac mai mult cu banii, că dacă doar îi las și nu produc cu ei, risc să pierd.” Vedem din ce în ce mai mulți consumatori, oameni care economisesc, care vin către industria fondurilor de investiții să-și plaseze și să-și fructifice banii, poate un pic mai bine decât ar putea altfel, să-și facă până la urmă o diversificare a resurselor pe care le țin și în depozite. Investesc în titluri de stat, vin către fonduri de investiții de acțiuni, de obligațiuni, pentru a avea diversificare și pentru a-și crește șansele să facă un randament peste rata inflației.
Aici este o piramidă a învățării, de multe ori. Un client nou care vine spre zona fondurilor, de cele mai multe ori vine într-un fond de obligațiuni. Pentru că este cel mai stabil, seamănă cumva cu instrumentele cu care este familiarizat, cu un depozit bancar, cu un titlu de stat. De obicei acesta este primul pas. Exact ca într-o piramidă, avem fondurile de obligațiuni la bază, vin investitorii, se familiarizează, prind încredere, se obișnuiesc, văd că este ceva foarte simplu ca operațiuni și apoi fac pasul către cele diversificate și de acțiuni, care sunt în vârful piramidei ca profil de randament, dar și ca volatilitate.
Fondul BRD Acțiuni clasa A RON este un fond de acțiuni cu expunere pe piața de acțiuni din România și reflectă automat performanța pieței de acțiuni de la Bursa de Valori București și acțiunilor listate aici. În ultimii ani piața din România a mers extraordinar. Au fost ani în care inflația a fost mare și companiile au reușit să încorporeze acea inflație și nu au avut scădere de profitabilitate. Până la urmă, cam acesta este și rolul bursei sau al unei companii.
Dacă se scumpește făina, se scumpește și pâinea. Cam asta au făcut și companiile. Am avut inflație, s-a scumpit ceva, au scumpit și ei mai departe, astfel încât au transferat inflația. Dacă nu poți să faci asta, să scumpești mai departe când ai inflație, cel mai probabil dai faliment.
Un an, doi poate poți să susții o inflație mai mare, dar dacă nu poți să o dai mai departe către consumatorul final, este o problemă. De asta în literatura de specialitate acțiunile se numesc active reale, pentru că au legătură cu inflația. Crește inflația, automat crește și compania. Ai o inflație în scădere, și compania va performa mai slab.
Aur și real estate
Imobiliarele le putem considera active reale, pentru că sunt legate de ce se întâmplă în piața respectivă. Ai o inflație mai mare, înseamnă că a crescut costul la cărămizi, la ciment, costul cu forța de muncă. Ca să faci o casă, un activ imobiliar, este mai scump, automat o vinzi mai scump, pentru că te-a costat mai mult. Imobilul este un activ real, similar cu zona de companii.
Aurul este mai degrabă un activ speculativ. Dacă ne uităm la folosința lui industrială sau în zona de bijuterii, doar o mică parte din prețul curent poate fi explicată. Restul este explicat simplu prin cerere și ofertă. Aurul nu are o valoare intrinsecă care să fie atât de bine corelată cu prețul curent. Întrebare simplă: dacă aurul mâine este 1.000 de dolari sau 10.000, se schimbă ceva? Nu. Nu poți să justifici printr-un cashflow sau ceva fundamental în spate.
Pe de altă parte, la o companie, dacă faci profit de 100 de lei, iar prețul este 1.000 acum și scade la 500, te apuci să cumperi la două mâini, că zici: „Wow, faci 100 profit pe an, am dat 500, în cinci ani mi-am luat tot profitul și după totul este randament”. La fel la un activ, poate imobiliar. Dacă scade foarte mult, știi cât ai putea să iei chirie, poți să faci un calcul. La aur, n-ai un cashflow în spate. Deci foarte mult este speculație.
Fiind speculativ, orice se poate întâmpla. Ce vedem acum ca și poziție este un interes foarte mare în continuare din partea băncilor centrale. Ce s-a întâmplat în 2022, după ce invazia Rusiei în Ucraina, a schimbat fundamental rolul aurului cel puțin în ultimii 20 de ani? În ce sens?
Activele băncii centrale a Rusiei au fost înghețate, blocate de către băncile centrale vestice. Orice altă bancă centrală din lume a început să se gândească: „Dar oare investițiile mele în euro sau în dolari mai sunt sigure? Dacă se întâmplă ceva peste 3-5-10 ani și sunt într-o situație antagonistă cu Europa, America sau Japonia, eu voi păți la fel, voi rămâne fără acei bani pe care îi am ca rezervă?”. Ce s-a întâmplat? Multe bănci centrale au zis: „Ok, trebuie să cumpăr ceea ce pot controla.” Ce poți controla? Ceva ce poți stoca până la urmă pe teritoriul țării tale. S-a început o achiziție puternică de aur și vedem în continuare interes aici.
Fondurile mutuale la nivel global
În piața americană, participarea în piața de capital, în a investi în companii, este extrem de puternică și răspândită. Dacă ne uităm la date în România, procentul este imens înspre zona de cash, depozite bancare. În America este exact invers. Finanțările se întâmplă prin bursă, prin piața de capital, nu neapărat prin zona bancară, iar cultura de investiții este una foarte puternică, antreprenorială și automat se investește la bursă.
Crescând bursa, automat procentul de cash a scăzut. Este o cauză naturală datorată creșterii bursei. Faptul că au fost mulți ani în care s-au făcut profituri frumoase investind în zona aceasta i-a determinat pe mulți să fie din ce în ce mai activi. Este o vulnerabilitate? Da, este, pentru că dacă avem mâine o corecție, nu sunt atât de mulți bani pe margine în America pentru a intra la cumpărare. Este o vulnerabilitate fără dar și poate. Pe de altă parte, reflectă performanța bună din ultimii ani.
De multe ori suntem codași ai Europei, inclusiv în industria fondurilor mutuale din Europa. Mult timp, noi n-am avut un surplus cu adevărat. Ce câștigam, cheltuiam. Surplusul a început să apară în ultimii ani, în adevăratul sens al cuvântului, și vedem dinamica investițiilor din ultimii ani.
Industria de active a crescut semnificativ, vorbim de creșteri de 30%-40% pe an, plecând de la o bază foarte mică, dar se simte că în momentul de față suntem la un nivel la care poate accelera puternic.
Ce ar trebui să se schimbe? Nivelul veniturilor. Deja s-a schimbat, pentru că am crescut accelerat. Educația și experiența financiară. Nu avem foarte multă experiență financiară dacă ne uităm în urmă, iar aici este greu de schimbat, mai ales că, în momentul în care ne uităm la investiții, marea majoritate a activelor sunt deținute de persoane de peste 40-50 de ani. La început nu ai bani, după aceea începi să acumulezi bani, faci un credit, îți iei casă, îți iei mașină. Într-o economie, banii îi dețin cu adevărat oamenii mai în vârstă, iar oamenii mai în vârstă în România nu prea au de unde să aibă această experiență financiară.
Cam toți știu de depozite bancare și imobiliare. Toți antreprenorii, când au bani, încep prima oară să țină bani în depozite, cumpără proprietăți imobiliare, că avem o tradiție puternică aici, și de-abia după aceea încep să se diversifice către active financiare. Ține foarte mult și de educație, cultură și acces, până la urmă.
Și la nivel european veniturile disponibile au tot crescut, nu la fel de accelerat ca în România. Asta se vede în special în zona fondurilor de investiții. Fondurile reprezintă principalul instrument de investire peste tot în lume. Cel mai probabil va continua trendul acesta de creștere, nu liniar, bineînțeles. Dacă avem o corecție a bursei, se va vedea o scădere, însă cel mai probabil trendul va continua, pentru că banii în continuare se acumulează.
Piața de capital
Avem nevoie de o piață de capital europeană mai puternică și mai integrată. Din păcate, o parte din acești bani se duc să finanțeze alte țări, în special America. De ce? Pentru că nu avem o bursă europeană suficient de adâncă, care să permită efectiv atragerea acestor bani în economia europeană.
La nivel european, chiar sper să vedem o integrare mai accelerată a instituțiilor europene. În Europa vorbim de 30 de burse, în general este câte o bursă pe țară, sunt unele țări care au două burse. Fiecare țară are propria bursă, propriul depozitar, propriile reguli, este complicat. S-au mai simplificat lucrurile, dar este totuși complicat.
În America, ai o bursă mare și te duci acolo, iar lucrurile sunt toate pe aceleași reguli, același sistem de decontare. Asta este o problemă pentru Europa și nu cred că ne mai permitem să fim atât de fragmentați. Se duc undeva la 500 miliarde anual din economiile europenilor în investiții în America, pentru că bursele europene sunt prea mici și prea fragmentate.
Strict la nivel de evaluări, piața de acțiuni a crescut destul de mult, peste 40% în 2025. Profitabilitatea și cifra de afaceri n-au crescut la fel de mult, astfel încât este evident că această creștere a prețului acțiunilor a venit dintr-un multiplicator mai mare. Este îndreptățit un multiplicator mai mare? Este o discuție. Sunt voci care spun că este poate prea mult, prea repede, sunt voci care spun că încă mai este loc. Eu sunt un pic mai optimist.
Bursa a crescut foarte mult, dar pe de altă parte nu este exagerat dacă comparăm cu regiunea. Sunt companii ale căror evaluări par totuși exagerate. N-aș vrea să dau nume, dar dacă ne uităm la companii similare din Austria sau Franța, e clar că nu merită o companie românească un multiplicator mult mai mare, dacă vorbim de același gen de activitate, cu o dinamică similară. De ce să ai un multiplicator mai mare într-o țară de frontieră, cum suntem categorisiți după MSCI?
Momentan piața pare un pic scumpă, dar toate piețele par scumpe. Prin comparație, putem spune că România încă este ok.
Rezultatele financiare
Anul a fost unul complicat pentru mediul de business. Să nu uităm că la începutul anului am avut alegeri și, în funcție de rezultatele acestora, măsurile economice puteau avea ramificații destul de diferite, pentru că era o polarizare foarte mare între cei doi candidați, inclusiv în privința măsurilor pe care își doreau să le implementeze.
În primele cinci luni din an cred că multe companii n-au putut lua decizii foarte agresive, nici măcar decizii normale de business, pentru că exista o temere. Nu știai exact ce să faci. Deciziile mari de investiții se puteau dovedi rapid pierzătoare.
În partea a doua, după ce s-au încheiat alegerile, am început să vorbim de elefantul din cameră, elefantul din cameră fiind deficitul fiscal. Cred că toată lumea a realizat atunci cât de urgent trebuie neapărat să se facă ceva. Acel ceva putea fi făcut prin multe măsuri: creștere TVA, taxe, impozite, tăieri de anumite cheltuieli sau salarii, lucruri care afectează potențiala investiție a unei companii.
Companiile listate la bursă sunt de multe ori companii de stat, monopoluri, iar acolo nu este neapărat o activitate investițională la fel de intensă sau decizii majore, dar restul economiei a fost mai afectat decât vedem în poza de la bursă. Acolo avem un venit clar, recurent, câteodată și reglementat în funcție de companie și nu a fost neapărat atât de mult afectată, dar business-urile în ansamblu au fost destul de afectate de mediul incert.
Până la urmă, înțelegem toți că poate este nevoie să fie taxe mai mari, dar vrei să ai o certitudine, să știi ce se întâmplă, care sunt taxele, cum să faci planurile de afaceri. A fost un mediu relativ incert, dat de perioada lungă a alegerilor, din noiembrie anul trecut până în mai, iar apoi perioada de implementare sau adoptare a măsurilor, ca să știi exact la ce să te aștepți, cum vei fi afectat.
Destinații de investiții
Dacă vorbim de o investiție și de un portofoliu de investiții, acesta trebuie întotdeauna făcut astfel încât să satisfacă nevoia persoanei respective sau a instituției. Se pleacă de la nevoie. Ce nevoie am? Vreau să plasez niște bani. Pentru ce? Vreau să-i plasez pentru pensie, pentru copii, pentru educație, pentru vacanța din Grecia și așa mai departe. În funcție de nevoie, există clase de active potrivite sau nu.
Dacă vreau să plasez bani pentru vacanța din Grecia, în niciun caz nu mă duc spre acțiuni. Cumpăr un fond de investiții pe termen scurt sau un depozit bancar. Dacă vreau să investesc pentru pensie, am 20 de ani înainte și atunci, chiar dacă piața poate fi scumpă, cel mai bine este să investesc în acțiuni, pentru că pe termen lung acțiunile sunt cele mai profitabile. Chiar dacă pot să prind un moment scump și peste 2 ani să fiu pe minus, nu ar trebui să mă intereseze asta, pentru că mă interesează scopul final, pe 20 de ani.
Piața americană domină tot ce se întâmplă în piețele financiare. Dacă, de exemplu, Fed va continua tăierile de dobândă care să impulsioneze un pic piața americană, este un aspect important. În momentul în care ne uităm la o investiție în zona financiară, ne uităm foarte mult ce face America, chiar dacă investim sau nu acolo, pentru că ne influențează, vrem sau nu vrem.
Ce se va întâmpla cu toată zona legată de tehnologie și AI, care a ținut foarte mult piața americană pe plus? Dacă se vor dovedi investiții bune, productive, atunci probabil bursa americană va continua să aibă un parcurs bun. Dacă se vor dovedi că au fost investiții care nu vor produce valoare adăugată pentru, dacă nu se vor vedea în profitabilitatea companiilor și vom vedea o scădere a pieței americane, cel mai probabil vom vedea și în Europa și în România o scădere.
Dacă ne ducem mai aproape de Europa, aici vedem că avem niște politici fiscale, Germania în special, care este posibil să fie destul de pozitive pentru economia europeană. Vedem multe declarații din partea europenilor că vor să schimbe mai multe lucruri. Dacă le vom vedea și în practică, poate fi o surpriză plăcută pentru economia europeană și bursele europene.
Un avantaj în Europa ar fi și că evaluările sunt mult mai mici, pentru că piața europeană a rămas mult în urmă în ultimul timp. În ultimii doi ani s-a vorbit numai despre tehnologie, iar în Europa nu avem tehnologie. În afară de o singură companie din domeniul AI, ASML, nu avem nimic aici. Avem în schimb legislație de AI, altă poveste specific europeană. Un aspect pozitiv poate fi partea fiscală plus evaluările mai mici pentru Europa.
Dacă ne întoarcem la România, probabil se va vedea un pozitivism în evoluția economiei locale dacă măsurile pentru scăderea deficitului bugetar vor da roade. Au fost crescute taxe și impozite, antreprenorii le vor încorpora în business plan. Dacă nu avem alte surprize neplăcute, probabil va fi destul de ok și local.
Mie îmi place să mă uit destul de mult la nivel de companie, oarecum stock picking, îmi place să spun mai degrabă business speaking. Când mă uit la orice investiție, mă uit la o companie, într-un business, nu neapărat la un ticker de bursă care se schimbă în fiecare zi. Este ca o investiție într-un business.
Legat de zona de AI, pot fi și așa-numiții hyperscalers, Microsoft, de exemplu. Este o companie care are un cashflow uimitor și un monopol extraordinar aici. Poate să beneficieze de pe urma AI, dar chiar dacă nu beneficiază, are un cashflow atât de solid încât poate să performeze bine. Am dat-o ca exemplu. La fel sunt mai multe companii.
În general, personal mă uit la cele care au cât de cât un cashflow solid în spate. Nu este preferința mea personală să investesc în companii care au evaluări extrem de mari bazate doar pe speranțe viitoare. Pentru că vedem și genul de companii tranzacționate la multipli de 200, totul bazat pe anumite speranțe viitoare. Prefer lucrurile un pic mai solide, să văd un cashflow. Da, poate să fie în zona de AI, dar să văd un cashflow solid care poate susține genul acesta de investiții.
În zona de energie, sunt multe companii uitate, pentru că toată lumea s-a uitat în altă zonă. Găsim foarte multe companii care pot performa bine. Mi se pare destul de interesantă și zona de pharma, unde evaluările sunt foarte mici. De multe ori, poate e mai bine să investești în ceva care nu este în lumina reflectoarelor.
Risc și oportunitate
Pentru ambele, aș da același răspuns: lipsa unui plan. Lipsa unui plan de multe ori este cea mai mare greșeală, pentru că altfel mă las dus de val. Acum câțiva ani se vorbea foarte mult de energie verde, ESG. Acum nu se mai vorbește, este drill, baby, drill. Acum toată lumea vorbește de AI. Ok, mă duc să investesc și eu în AI. De ce? Pentru că toată lumea vorbește de AI. Este o greșeală.
La fel, toată lumea vorbește de aur, că a crescut 60%. Ok, mă duc și eu să investesc în aur. Ok, dar cât? Cât la sută să fie în portofoliu? Pot să fac asta, dar pentru asta îmi trebuie un plan. Investesc 100% în AI? 100% în aur? 100% în energie verde? 50%, 30%, 20%, cât? Pot simplifica foarte mult dacă îmi fac un plan. Altfel risc să mă las dus de val, că este AI, că este energie, iar în momentul în care am o corecție, mă voi speria deoarece poate am investit banii pe care vreau să-i folosesc anul viitor în ceva care a scăzut 30%, voi vinde și poate fac cea mai mare greșeală.
Lipsa unui plan e, de departe, cel mai mare risc și este și oportunitate. De ce spun că este oportunitate? Marea majoritate nu au planul acesta și este o oportunitate pur și simplu să mă așez, să-mi aloc câteva ore, rațional, fără emoții și să fac planul acesta. Fă-ți un plan.
.png)
