Inflația continuă să reprezinte o provocare majoră pentru România. În octombrie rata anuală a inflației a coborât la 9,8%, dar ușor față de luna anterioară, într-un ritm sub așteptările Banca Națională a României, care a și majorat prognoza pentru finalul anului și 2026. Pentru finalul anului, Banca Centrală așteaptă o inflație de 9,6%, comparativ cu 8,8% în prognoza anterioară.

„Avem o datorie publică ridicată și un deficit bugetar mare. Prin urmare, guvernul vrea inflație. Vrea inflație pentru că în modul acesta transferă către consumator costul reechilibrării acestor dezechilibre, în special al deficitului bugetar. Ca urmare, această inflație ridicată și așteptările de inflație ridicată, poate nu la acest nivel, dar tot ridicată în anii următori”, a spus Adrian Codirlașu, președintele CFA România, în emisiunea „Cu cifrele pe masă”.

Ce a condus la o majorare a prognozei BNR? Politica fiscală, spune Adrian Codirlașu. Și Banca Centrală spune de mulți ani că politica fiscală reprezintă principalul risc asupra inflației. Anul acesta s-a materializat acest risc și am fost martori deja la trei majorări de taxe. Mai urmează și anul viitor, fie direct, cum este cazul taxelor directe, fie indirect, atunci când sunt puse de companii și se duc în prețuri, adică sunt plătite tot de consumator.

„Să nu ignorăm deficitul bugetar, 9,3% anul trecut. Asta înseamnă bani tipăriți. Guvernul emite bonduri. Când emiți bonduri, tipărești bani. Deci Banca Centrală tipărește bani care intră în agregatul monetar sau baza monetară. Sunt bani care caută să cumpere bunuri și servicii, creează cerere și automat inflație.

Noi am pus în raportul lansat în octombrie că anul acesta jucăm la 10% la inflație și la 0% la creștere economică. Anul viitor vedem o reducere a inflației, dar undeva către un interval de 6%-7%. Tot ridicată va rămâne pentru că deja se discută ce taxe vor crește anul viitor. Un episod este deja garantat, dar s-ar putea să mai fie încă unul pe la mijlocul anului. Noi credem că va crește în continuare TVA-ul anul viitor. În continuare vom avea inflație ridicată”, a explicat reprezentantul CFA România.

Alte afirmații din emisiune:

Despre măsurile de redresare

În ultimii trei ani, am numărat deja șapte episoade de majorări de taxe. Am tot majorat încet-încet taxele și am ajuns la un nivel ridicat în care vedem că multe companii pleacă din România. Sunt români care încearcă să-și ducă afacerile din România, poate în Bulgaria sau în alte părți. Deja a devenit partea fiscală extrem de agresivă la adresa economiei private.

Sunt companii care retrag dividende din companii înainte de finalul anului pentru a beneficia de impozitarea încă redusă. Acele dividende practic nu mai merg în investiții, ci probabil în active de siguranță, pentru că mediul este incert și politica fiscală este extrem de impredictibilă.

Cum afectează lucrurile acestea? Vedem economia care practic stagnează. Anul acesta probabil creșterea economică o să fie ceva mai redusă decât cea înregistrată anul trecut, dar după ultimele date de PIB mai degrabă văd că va fi un ușor plus, deși s-ar putea să avem recesiune tehnică, pentru că deja avem un trimestru de scădere economică, dar pe tot anul vom arăta un mic plus pe partea de creștere economică.

Anul viitor cam la fel se preconizează, însă avem o ieșire cu fondurile europene, avem o mare oportunitate. Am mai avut noi alte oportunități pe care le-am ratat, deci track record-ul nu este în favoarea noastră, dar avem o mare oportunitate, am putea atinge recordul de atragere de fonduri europene.

Avem cei 10 miliarde din PNRR, pe care ori îi luăm la anul, ori nu îi mai luăm deloc. Avem fondurile de coeziune și mai avem și programul SAFE din care putem începe deja să venim cu proiecte. Putem atrage extrem de mulți bani care dacă sunt investiți în economie vor crea locuri de muncă. Vor avea un efect benefic asupra reducerii șomajului, vor crea creștere economică.

Despre rata șomajului

Dacă ne uităm anul acesta, șomajul a tot crescut și cumva mergem de la o piață a angajatului către o piață a angajatorului, tocmai pe fondul acestei creșteri a ratei șomajului. Aici trebuie atenție cumva. Această evoluție a șomajului ne duce cu gândul la o posibilă recesiune. E adevărat, s-ar putea să ratăm o recesiune tehnică, dar o consecință a acestei stagnări economice este șomajul în creștere.

Avem o taxare excesivă. Vedem deja companii care pleacă, asta înseamnă oameni concediați, locuri de muncă mai puține. Ce ar fi eficient? Cum spuneam, în ultimii trei ani am numărat cel puțin șapte episoade de majorări de taxe. De fiecare dată, guvernul a venit și a vândut „Creștem acum taxele, dar nu aveți treabă, reducem și cheltuielile”. Nu s-a întâmplat niciodată.

Și acum se tărăgănează și nu se întâmplă lucrul acesta, nu se întâmplă nicio reformă, doar majorări de taxe, lucru care pune presiune pe companii. Rezultatul îl vedem. Ce se poate face? Statul trebuie să contribuie, pentru că în fond de la el a venit tot acest deficit, să corecteze ce a făcut rău în anii anteriori.

Deficitul bugetar, încotro?

Dacă ne uităm la ultimii ani, au fost aceste majorări succesive de taxe. Știți experimentul acela cu broasca. Dacă o aruncăm în apă fierbinte, sare imediat, dar dacă o punem în apă rece și creștem treptat temperatura, rămâne și fierbe în apă. Asta s-a întâmplat cu taxele. Au fost crescute permanent în ultimii trei ani, cel puțin două episoade pe an și am ajuns la acest nivel în care vedem cum economia stagnează. Nu mai face sens pentru multe companii să mai investească aici.

Aceste majorări de taxe au dus la o creștere a veniturilor, lucru care și anul trecut, de exemplu, în raportul privind analiza politică fiscală din România al Comisiei, se spunea faptul că acele majorări de taxe au adus venituri suplimentare. Ce mai spuneau cei din Comisie? Că era suficient ca guvernul doar să stea și reduceam natural deficitul, pentru că au crescut veniturile, dar noi am crescut și mai puternic cheltuielile. Ce menționa, de exemplu, Comisia? Expresia cheltuieli discreționare de personal în administrația publică. Deși au crescut veniturile, cheltuielile au explodat.

Problema nu a fost că nu s-au încasat venituri, au tot venit venituri. Problema a fost pe partea de cheltuieli, că nu au fost ținute sub control. Anul trecut a fost epic ca și risipă. Peste 9% deficit bugetar cu o creștere economică de doar 0,9%. Ce s-a întâmplat de fapt? Ne-am împrumutat, am tipărit acei bani, ei s-au dus în import. Asta am făcut tot anul trecut, ne-am împrumutat ca să importăm. Anul ăsta predăm același deficit bugetar, cu trei episoade de majorări de taxe, deci clar problema sunt cheltuielile. Aici trebuie cumva să se pună stop.

Datoria publică, nesustenabilă

Datoria publică merge către nesustenabilitate. Probabil anul viitor ajungem la 60% din PIB datorie publică. Ne comparăm cu Franța, cu Italia, care au peste 100%, dar la ce costuri se finanțează ei, la ce costuri ne finanțăm noi? Ne finanțăm la un cost mai mult decât dublu față de Italia sau Franța. Pe noi 60% din datoria publică ne costă mai mult decât costă Italia sau Franța 120% din PIB. O să mergem în ceva timp, odată ce sunt refinanțate obligațiunile cu cupoane mai mici la cupoane mai mari, către peste 3% din PIB doar dobânzile plătite. Este o sumă mare, poate chiar către 3,5% din PIB. Devine din ce în ce mai greu de susținut și o frână în calea creșterii economice.

Deficitul de cont curent

Dacă e să vină, o criză vine prin intermediul contului curent care nu mai poate fi susținut. Ce înseamnă cont curent negativ? Că avem de făcut plăți de probabil în jur de 8% din PIB. Trebuie să procurăm banii aceștia din fonduri europene, din care să plătim investiții străine directe, dar și ele decelerează, este incertitudine, cât și din împrumuturi. Deci din aceste surse trebuie să susținem aceste ieșiri anuale de 8% din PIB. Este nesustenabil oricum ne uităm la el.

Dacă e să vină criza, cauzată de deficitul bugetar, prin intermediul contului curent vine, pentru că deficitul bugetar creează cerere. Sunt bani tipăriți care caută să cumpere bunuri și servicii. Cererea este de importuri care generează deficit de cont curent, care trebuie finanțat, pentru că pentru importuri ne trebuie plăți, în euro sau în dolari. Și dacă nu avem banii, atunci avem o problemă.

Așa a început criza din 2008-2009, o criză de cont curent. Se mai numește în literatură criză valutară, atunci când contul curent nu mai poate fi susținut. Este ceea ce a declanșat downgrade-ul României în categoria junk. Și acum avem ultima treaptă de rating, investment grade cu outlook negativ. Părerea mea este că vom sta cu riscul de downgrade încă cel puțin trei ani, pentru că și dacă reducem deficitul bugetar la 6,5%, el e tot nesustenabil. Când ajungem să înceapă cu 4%, atunci da, să zicem, we are out of the woods.

Agențiile de rating se uită la acești doi indicatori, deficitul bugetar și cel de cont curent, deficitele de gemene. Ei spun în rapoarte că noi suntem ieșiți din intervalul țărilor din categoria investment grade în privința acestor indicatori. Ce ne ține este apartenența la Uniunea Europeană, adică fonduri europene, care vin și finanțează deficitul de cont curent. De asta e esențial să luăm acei bani, pentru stabilitatea financiară a României.

Anul trecut am ratat tot. Că n-am vrut să facem reformele pe care noi ni le-am asumat. Automat, am pierdut o grămadă de bani din PNRR pe care nu îi mai luăm. Banii ăia puteau să ducă la mai multă creștere economică, la mai multe locuri de muncă, dar am preferat să nu facem reformele și să pierdem banii decât să facem ce ne-am asumat. Și atunci ne pierdem credibilitatea.

2008 din nou?

Avantajul este că suntem în Uniunea Europeană și știm să luăm fonduri europene. Problema noastră a fost că n-am vrut să facem reformele, dar de luat știm să-i luăm. În 2023 am arătat că am avut record de atragere, știm să-i luăm dacă dorim. Problema este să facem ce ne-am asumat ca să ni-i dea.

Ce mai este diferit? Atunci aveam un deficit de cont curent mare, mult mai mare, exprimat în două cifre, acum e tot nesustenabil, dar e ceva mai redus. Atunci erau excese în toate părțile, adică și populația, și companiile, și guvernul făcea excese, acum doar guvernul e cel care face excese. Deci companiile și populația sunt prudente și nu creează vulnerabilitate.

Singura vulnerabilitate este creată de politica fiscală, de ce face guvernul. Dacă ne uităm la sistemul bancar, este extrem de lichid și de performant ca și indicator de prudență bancară, cred că printre cele mai bine din Uniunea Europeană. Atunci, dacă ne uitam la credite supra depozite, era supraunitar, undeva la peste 120%, în special credite în valută, acum sunt în special credite în lei și raportul e subunitar, deci mai multe depozite decât credite acordate și finanțare în special local, nu de afară.

2025 la final

Mediul economic a fost dificil în contextul unui deficit bugetar ridicat, cauzat de măsurile luate anul trecut. Vedem un deficit bugetar care e foarte greu de redus. În acest context, anul acesta am avut deja trei runde de majorări de taxe și mai urmează încă acum una pe final de an, deci a patra, care va începe să producă efecte de anul viitor. Politica fiscală este impredictibilă și are un efect negativ asupra activității economice.

Putea fi mult mai rău, putea fi criză financiară. Este suficient să ne gândim după primul tur de alegeri cum au reacționat piețele când Banca Centrală a pierdut într-o săptămână mai mult de 10% din rezerve. În scenariu negativ, cred că nu dura după turul întâi două săptămâni până veneau restricțiile pe contul de capital, pentru că o bancă centrală nu acceptă să piardă mai mult de 30%-40% din rezerve până să vină să pună stop.

Suntem în scenariu pozitiv, e adevărat, cu o creștere redusă. Autoritățile știu ce să facă să ne mențină aici. Problema este de voință politică să ne mențină aici. Problema e că s-a ales prin majorări de taxe și nu prin reducere de cheltuieli, s-a pus totul practic pe consumator și pe companiile private.

Dacă o ținem așa, probabil o să avem un an-doi cu o creștere economică modestă, anul viitor, poate și în 2027, dar apoi, dacă reușim să ne punem finanțele în ordine, am putea reveni la o rată de creștere economică ceva mai ridicată. Avem o mare oportunitate în fonduri europene. Dacă le luăm, relansăm economia.

Riscuri și oportunități pentru 2026

Politica fiscală este și va rămâne mult timp principalul risc și asupra stabilității prețurilor – va genera inflație și vom avea inflație ridicată – și asupra stabilității financiare – pentru că poate duce la downgrade.

Oportunități? Fondurile europene. Dacă le luăm, putem avea anul viitor o rată de creștere economică mai mare decât cea de anul acesta.

Avem însă și scenariul de recesiune. Noi, la CFA România, în raportul outlook pentru anul viitor spunem că anul acesta ajucăm la 0% la creșterea economică și la 10% la inflație. Pe creșterea economică, anul viitor vedem o creștere undeva la 0,5%, mai mare va fi condiționată de atragerea de fonduri europene, iar inflația scăzând la 6-7% până la finalul anului.

Recomandări pentru autorități, companii, investitori

Cheltuielile ne-au dus în situația în care suntem. Atenție la cheltuieli! Cumva trebuie reduse aceste cheltuieli. Părerea mea e că taxe suplimentare pe consumator nu duc nicăieri, deja vedem companiile care pleacă din România, inclusiv români care își duc companiile în afară din România, pentru că avem o politică fiscală extrem de agresivă. Deci aici e problema. Autoritățile trebuie să se uite și la partea de cheltuieli, atât în administrația publică centrală, cât mai ales în cea locală. Nu cred că economia suportă taxe și mai mari.

Companiilor le recomand prudență, pentru că mediul e volatil. Ne pot apăra surprize mai degrabă neplăcute decât plăcute din partea politică și fiscală, deci atenție la lucrul acesta. Iarăși, mediul extern este volatil, deci trebuie să avem în vedere această impredictibilitate a politicii fiscale. De asemenea, atenție la mediul tehnologic care evoluează extrem de rapid internațional și, dacă nu ne uităm ce se întâmplă și încercăm să ne adaptăm, putem să pierdem startul. Atenție așadar la mediul tehnologic care evoluează foarte, foarte rapid.

Pentru investitori, este bună diversificare – cine a făcut, a stat liniștit. Eu mereu am spus de diversificare pe țări, în sensul de jurisdicții, diverse clase de active, că ele performează diferit fie în țările respective, fie în funcție de ciclul economic, dar și diverse valute pentru că așa ne protejăm la inflație ridicată. O diversificare cât mai largă ne ajută în mediul acesta foarte, foarte volativ. Așadar, țări, valute și active.