Documentul descrie o realitate paradoxală: „România are toate piesele, dar îi lipsește planul de ansamblu.” Există identitate electronică (eID), există legislație pentru interoperabilitate și pentru principiul „once-only” – adică acela care spune că cetățeanul nu trebuie să dea aceleași date de mai multe ori instituțiilor statului. Doar că, în practică, aceste instrumente rămân subutilizate, fiecare instituție păstrându-le pentru sine.
Rezultatul este o administrație publică fragmentată, cu servicii digitale care se opresc la jumătate de drum. Cetățeanul intră pe un portal, dar trebuie să meargă fizic la ghișeu ca să depună un document. Sau trebuie să introducă manual date pe care statul le are deja în altă bază. România este, cum spune raportul, „o țară unde digitalizarea există în teorie, dar nu în experiența zilnică a oamenilor”.
O notă modestă: 3,1 din 10 la maturitate digitală
Evaluarea făcută de The Edge Institute plasează România la 3,1 puncte din 10 pe scara maturității digitale a guvernului. Este un scor care confirmă ceea ce știm din alte surse, precum indicatorii Digital Economy and Society Index ai Comisiei Europene: țara noastră rămâne pe ultimele locuri din UE.
Raportul notează totuși câteva puncte forte: infrastructura digitală este solidă, iar proiectul eID – identitatea digitală integrată cu sistemul european eIDAS – reprezintă un pas real înainte. Dar aceste realizări nu compensează lipsa de coerență instituțională.
România are legi moderne, dar aplicarea lor este lentă, iar colaborarea între instituții, slabă. Se elaborează strategii, dar ele nu sunt traduse în acțiuni, bugete și responsabilități clare. Cu alte cuvinte, „strategia rămâne pe hârtie, iar cetățeanul rămâne la coadă.”
Cine răspunde pentru digitalizare?
Nucleul problemei, explică raportul, este absența unei guvernanțe digitale strategice. Nu există un centru clar de comandă și răspundere. România are o Autoritate pentru Digitalizare (ADR), un Minister al Economiei și Digitalizării (MEDAT), un Secretariat General al Guvernului – dar niciuna dintre aceste instituții nu are forța de a impune standarde și priorități întregului guvern.
The Edge Institute propune o arhitectură de guvernanță în patru niveluri:
- Leadership politic la vârf – un viceprim-ministru pentru transformare digitală, mandatat direct de premier, care să asigure coerență și să arbitreze între ministere.
- Conducere strategică profesională – un Government Chief Information Officer (GCIO), poziționat în cabinetul vicepremierului, apolitic, responsabil de strategie, standarde și coordonare.
- Un Consiliu Digital – un for interministerial real, care să ia decizii obligatorii privind prioritățile, investițiile și interoperabilitatea.
- O agenție de implementare agilă – fie o nouă instituție sub coordonarea vicepremierului, fie o reformare radicală a ADR într-un „ADR 2.0”, care să construiască efectiv platformele comune: identitatea digitală, interoperabilitatea, cloudul guvernamental.
Această configurație ar combina, potrivit autorilor, capitalul politic cu expertiza tehnică, oferind României un mecanism real de decizie și execuție.
Digitalizare în fazes: de la începuturi la maturitate
Raportul conturează o traiectorie de maturizare în patru etape:
- Faza 1 – Construirea impulsului: se pun bazele structurii, se definesc câteva obiective clare și se lansează proiecte demonstrative (de exemplu, primul serviciu complet digital pentru un eveniment de viață – nașterea unui copil sau deschiderea unei firme).
- Faza 2 – Accelerare: ministerele adoptă platformele comune, iar proiectele trebuie să respecte standarde de design și interoperabilitate.
- Faza 3 – Scalare: serviciile se unifică într-un ecosistem coerent, iar investițiile se fac doar dacă respectă standardele comune.
- Faza 4 – Maturitate: digitalul devine „modul implicit” de funcționare a statului, iar serviciile publice sunt proactive și centrate pe cetățean.
Această progresie, spun autorii, nu este o teorie, ci o cale verificată în alte țări – de la Estonia la Danemarca – care au reușit să transforme guvernarea digitală într-o realitate cotidiană.
Reforma trebuie să pornească de la centru
În centrul noii guvernanțe ar sta Vicepremierul pentru Digitalizare, sprijinit de GCIO, care ar avea autoritatea de a evalua proiectele IT, de a decide investițiile și de a impune standardele comune.
GCIO-ul ar fi, în esență, „arhitectul-șef” al statului digital, cu o echipă de experți în arhitectură IT, design de servicii și politici publice. Ei ar asigura coerența între platforme și ar preveni risipa de bani pe sisteme redundante.
Pentru prima dată, toate deciziile majore privind investițiile digitale ar trece printr-un filtru comun – un „digital check” care să verifice dacă proiectele respectă standardele, dacă pot fi integrate și dacă aduc valoare reală pentru cetățeni.
Dar digitalizarea nu înseamnă doar tehnologie. Înseamnă oameni. România are un deficit masiv de competențe digitale în administrație: potrivit raportului, peste 60% dintre funcționari nu au urmat niciun curs de formare digitală, iar doar o minoritate are competențe avansate.
The Edge Institute propune un cadru național de competențe digitale pentru funcționari publici, cu programe de formare diferențiate: de la abilități de bază până la leadership digital și service design. Fiecare minister ar trebui să aibă propriul Chief Digital Transformation Officer, format printr-un program de tip „accelerator” – o rețea de lideri care să vorbească aceeași limbă digitală.
Ce înseamnă succesul în transformarea digitală
Pentru ca reforma să prindă rădăcini, sunt necesare câteva condiții esențiale:
- Lideri politici care cred și susțin digitalizarea, nu doar o invocă în discursuri.
- Desființarea „fortărețelor politice”, adică a mentalității conform căreia fiecare minister deține propriile date și nu le împarte cu nimeni.
- Funcționarea reală a celor două „coloane vertebrale” digitale – identitatea digitală (eID) și interoperabilitatea. Fără ele, toate serviciile rămân insule separate.
- Exemple de succes vizibile și rapide, care să demonstreze cetățenilor că schimbarea e posibilă.
Raportul subliniază că transformarea nu poate fi totală peste noapte. Ea începe cu „campioni” – instituții, servicii sau oameni care reușesc să arate ce se poate face și care devin modele pentru restul sistemului.
De la strategie la acțiune
Una dintre cele mai puternice concluzii ale raportului este că România nu mai are nevoie de o altă strategie digitală care să prindă praf într-un sertar. Are nevoie de implementare, răspundere și viteză.
„România nu trebuie să mai declare că vrea digitalizare. Trebuie să construiască mecanismul care o face posibilă”, notează autorii.
Iar mecanismul propus este clar: leadership politic la vârf, un GCIO profesionist cu autoritate reală, un consiliu care decide, o agenție care livrează și o administrație care învață.
Dacă acest lanț funcționează, România ar putea, în doar doi ani, să treacă de la haosul actual la o guvernanță digitală coerentă. Nu e o utopie – este o chestiune de voință și disciplină instituțională.
Transformarea digitală nu este un scop în sine. Este un mijloc de a reconstrui încrederea dintre cetățean și stat. Când oamenii văd că pot obține rapid un serviciu public fără hârtii, fără cozi, fără corupție, încrederea în instituții crește.
România are o șansă reală să recupereze timpul pierdut. Condiția este să iasă din logica „proiectelor pe bani europeni” și să construiască o strategie de stat, nu doar o listă de finanțări.
Așa cum conchide raportul The Edge Institute, „drumul înainte nu este teorie, ci acțiune – și trebuie început acum”.
