Finanțele pregătesc o mică reformă în fiscalizarea tranzacțiilor transfrontaliere ale holdingurilor, multinaționalelor și offshore-urilor

• Ministerul Finanțelor a lansat o inițiativă legislativă ce vizează modernizarea și eficientizarea procedurilor fiscale, în special în domeniul prețurilor de transfer și al procedurilor amiabile.
• Într-un efort clar de aliniere la standardele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), România intenționează să își adapteze legislația pentru a reduce disputele fiscale, a evita dubla impunere și a crește predictibilitatea pentru contribuabili.

Ministerul Finanțelor propune o reformă fiscală, introducând acorduri de preț în avans aplicabile retroactiv și reguli clare pentru procedurile amiabile. Scopul este alinierea la standardele OCDE, evitarea dublei impuneri și creșterea predictibilității fiscale pentru contribuabili.

Legislația propusă de Ministerul de Finanțe vrea să propună reguli noi pentru fiscalizarea prețurilor de transfer din acordurile de plată în avans.

Prețurile de transfer și acordurile de preț în avans: o abordare preventivă

Prețurile de transfer au devenit unul dintre cele mai sensibile și complexe domenii ale fiscalității internaționale. În conformitate cu Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, acordul de preț în avans (APA) este un instrument care permite contribuabililor să stabilească dinainte, împreună cu autoritățile fiscale, condițiile în care se vor aplica principiile de prețuri de transfer pentru tranzacțiile cu entități afiliate.

Până acum, legislația românească nu permitea aplicarea retroactivă a acestor acorduri. Cu alte cuvinte, tranzacțiile anterioare momentului depunerii cererii nu puteau beneficia de acoperirea unui APA, chiar dacă erau similare celor viitoare. Această limitare era contrară recomandărilor OCDE, în special celei incluse în Acțiunea 14 din Planul BEPS (Base Erosion and Profit Shifting), care încurajează mecanismele de soluționare a disputelor și includerea instrumentului „roll-back” pentru acordurile de preț în avans.

Acordurile de preț în avans (APA) sunt înțelegeri scrise între o companie și autoritatea fiscală, prin care se stabilesc în prealabil metodele de determinare a prețurilor de transfer pentru tranzacțiile dintre companii afiliate. Scopul este evitarea dublei impuneri și a disputelor fiscale.

Când două companii afiliate din țări diferite, membre OCDE, doresc un APA, fiecare solicită propriilor autorități fiscale un acord bilateral. Autoritățile discută direct între ele (nu cu firmele) și decid dacă aprobă aceeași metodă de preț de transfer pentru ambele jurisdicții. După aprobare, tranzacțiile viitoare sunt tratate fiscal conform acelui acord, reducând riscul unor ajustări ulterioare și al litigiilor internaționale.

Introducerea APA de tip „roll-back”

Modificările propuse de Ministerul Finanțelor permit extinderea valabilității unui APA și pentru perioadele fiscale anterioare. Concret, contribuabilul va putea solicita ca un acord de preț în avans să acopere și o perioadă retroactivă de până la trei ani fiscali încheiați anterior anului în care este depusă cererea.

Această măsură este menită să reducă incertitudinea fiscală și să degreveze autoritățile de control fiscal, care în prezent sunt supraaglomerate, în special în domeniul prețurilor de transfer. Emiterea unui APA, valabil inclusiv retroactiv, va elimina nevoia verificării detaliate a respectării principiului valorii de piață pentru acele tranzacții, reducând astfel riscul unei duble impuneri.

În plus, dacă există deja o inspecție fiscală în desfășurare pentru perioada ce face obiectul cererii APA, aceasta poate fi suspendată până la soluționarea cererii. Măsura oferă astfel contribuabilului o cale eficientă de prevenție fiscală și autorității fiscale un instrument de lucru mai clar și eficient.

Holdingurile, multinaționale și offshore-uri

Acordurile de preț în avans (APA) sunt în special caracteristice:

• holdingurilor,

• multinaționalelor,

• structurilor cu activități transfrontaliere, inclusiv offshore-urilor (în sensul companiilor din jurisdicții cu regim fiscal favorabil).

Asta pentru că aceste entități:

• desfășoară frecvent tranzacții intragrup (de exemplu: vânzări, împrumuturi, licențiere de mărci, prestări de servicii între firme afiliate),

• trebuie să respecte regulile prețurilor de transfer (adică tranzacțiile să fie făcute la prețuri de piață),

• sunt expuse la controale fiscale și riscul de dublă impunere în mai multe jurisdicții.

APA-urile oferă predictibilitate fiscală, reduc riscurile legale și, în cazul structurilor complexe, evită conflictele între state privind impozitarea profiturilor.

România și drumul spre OCDE

În paralel cu modificările legate de APA, autoritățile române propun restructurarea profundă a articolului 282 din Codul de procedură fiscală, referitor la procedura amiabilă. În contextul procesului de aderare la OCDE, România a fost evaluată de FTA MAP Forum – grupul de lucru specializat al Comitetului pentru Afaceri Fiscale – care a recomandat o serie de reforme pentru creșterea eficienței în rezolvarea disputelor fiscale.

Procedura amiabilă (MAP) este un mecanism reglementat prin tratatele de evitare a dublei impuneri și permite contribuabililor să ceară intervenția autorității fiscale române atunci când consideră că sunt supuși unei impozitări neconforme cu tratatele internaționale.

Printre reformele propuse se numără:

• accesul contribuabilului la procedura amiabilă chiar înainte ca dubla impunere să se producă efectiv;
• precizarea termenului de 3 ani pentru sesizarea autorității fiscale, extensibil dacă convenția internațională prevede un termen mai scurt;
• posibilitatea implementării rezultatului procedurii amiabile printr-o decizie formală, chiar și atunci când există hotărâri administrative sau judiciare anterioare;
• clarificarea interacțiunii dintre procedura amiabilă și celelalte căi de atac – administrative sau judiciare.

Astfel, contribuabilul va putea alege calea procedurii amiabile, însă pentru implementarea deciziei obținute va trebui să renunțe la celelalte demersuri legale. Este o prevedere esențială pentru ca rezultatele MAP să fie aplicabile și recunoscute în mod unitar.