Bonitate financiara: Ce înseamnă și cum se analizează?

În sistemul de creditare bancară, credibilitatea reprezintă suportul material și etic, fiind un element esențial în acordarea unui credit. Câștigarea încrederii presupune cunoașterea clientului, lucru ce se poate realiza printr-o activitate de analiză și documentare prin care este evaluată cât mai real situația financiară, recunoașterea produselor executate și a serviciilor prestate, a relațiilor cu partenerii de afaceri și a profesionalismului.

Banca își asumă un anume risc atunci când acordă credite, risc care este diminuat printr-o analizare atentă a debitorilor, prin aplicarea unei abordări prudente de comisioane atunci când poate exista perspectiva unor pierderi. Monitorizarea activităţii clientului în vederea cunoaşterii lui se completează cu analiza bonităţii, ceea ce oferă în primul rând o reducere a riscului de credit şi în același timp furnizează o imagine cât mai clară asupra clientului şi a nivelului de nesiguranță suportat de bancă.

 

Ce este bonitatea financiară?

Bonitatea reprezintă „performanţa financiară a agentului economic care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadenţă creditele contractate împreună cu dobânzile aferente”. (F. Buhociu, 1998:63).

Bonitatea financiară reprezintă aprecierea dată unui agent economic în cazul în care acesta solicita un credit de la o bancă. Banca comercială apreciază capacitatea de rambursare a creditului de către client pe baza planului de afaceri sau, în cazul proiectelor mai complexe, pe baza studiului de fezabilitate a proiectului, în care se arată modul în care împrumută banii.

Bonitatea unui client al unei bănci comerciale se referă la capacitatea celui care se împrumută de a-și achita la timp și integral obligațiile datoriei (credit și dobânzi).

Bonitatea celui care se împrumută, spre deosebire de solvabilitatea sa, nu înregistrează neplăți pentru perioada trecută sau pentru o dată anume, ci prezice capacitatea de a rambursa datoria în viitorul apropiat. Gradul de insolvență din trecut este unul dintre indicatorii formali utilizați pentru a evalua bonitatea unui client.

Nivelul de solvabilitate al clientului indică gradul de risc individual al băncii care este asociat cu emiterea unui anumit împrumut unui client.

 

Metode de determinare a bonității

Metodele de determinare a bonității clienților sunt bazate pe o serie de criterii cum ar fi:

• Evaluarea riscului de afaceri;
• Analiza fluxului de numerar;
• Evaluarea managementului;
• Evaluarea sustenabilității financiare, sistem bazat pe rapoartele financiare ale clientului;
• Colectarea informațiilor despre client;
• Observarea muncii clientului accesând baze de date online precum termene.ro.

 

Pe lângă criteriile și metodele de evaluare, există o specificitate în analiza bonității persoanelor fizice și a persoanelor juridice, clienților mari, mijlocii și mici. Această specificitate constă în combinația metodelor de evaluare utilizate, dar și în conținutul acestora.

Bonitatea financiară îi permite unui client să negocieze condiții mai bune pentru acordarea unui credit în ceea ce privește avansul solicitat, termenele de plată şi garanțiile solicitate. Pe lângă capacitatea de plată integrală și la timp, la evaluarea bonităţii se vor analiza şi alte aspecte:

•  istoricul plăţilor (încadrarea în termen, numărul zilelor de întârziere la plata creditelor contractate, penalizări, dacă este cazul);
•  mențiuni în Centrala Incidentelor de Plăţi;
•  continuitate în activitate;
•  popriri, creanțe de recuperat, dacă există;
•  datorii bugetare;
•  rambursări anticipate;
•  schimbări în business plan;
•  imaginea publică.

 

Evaluarea prin formularul de cerere al clientului

Metoda de notare este un sistem dezvoltat pe criterii în care un anumit punctaj este atribuit fiecărui indicator stabilit. Numărul de puncte obținute de client arată capacitatea sa de a returna suma preluată de la bancă și dobânda acumulată pentru aceasta.

Datele pentru evaluarea notării sunt conținute în formularul de cerere completat de client.

Flexibilitatea cerinţelor formulate este dată de reglementările legale în vigoare, de procedurile interne şi de strategia de afaceri a instituției de creditare.

Banca analizează informații despre:

• tipul, termenul și valoarea împrumutului;
• venitul anual al clientului;
• data, locul nașterii și naționalitatea împrumutatului;
• starea civilă și numărul persoanelor pe care le are în întreținere clientul;
• natura și locul de reședință (cu rudele, locuințe închiriate, apartament propriu);
• funcția și profesia;
• plățile sale curente (exemplu: chirie, rambursarea împrumuturilor);
• adresa angajatorului;
• economii în bancă.

 

De regulă, se folosește un model construit în funcție de valorile maxime și minime ale indicatorului.

Dacă scorul acumulat este sub minimul acceptabil, atunci hotărârea privind aprobarea împrumutului poate fi luată individual. Depășirea limitei punctului inferior este criteriul principal, dar nu singurul, pentru a decide dacă se acordă un împrumut în favoarea celui care-l dorește.

Evaluarea punctajului este considerată o analiză preliminară. Punctajul este adăugat unei analize mai detaliate a poziției financiare a debitorului și colectării de informații suplimentare necesare.

Băncile pot apela la Biroul de credit ca să obțină informații despre disciplina potențialului lor client și să decidă în consecință dacă îi acceptă sau îi refuză solicitarea de împrumut.

 

Evaluarea bonității întreprinderilor mari și mijlocii

Evaluarea bonității întreprinderilor mari și mijlocii se realizează pe baza datelor efective ale bilanțului, cererii de credit, declarației de profit și a informațiilor despre istoricul clientului. Ca metode de evaluare a bonității sunt folosite analiza fluxului de numerar, riscul de afaceri și management și rapoartele financiare.

În practica bancară se utilizează diverse rapoarte financiare pentru a evalua bonitatea clientului. Alegerea lor este determinată de caracteristicile clientelei băncii, posibilele motive ale dificultăților financiare și politica de credit a băncii.

Păstrarea unui istoric de plată cât mai curat şi a unor relaţii de calitate (cu toţi partenerii, organizaţii private sau publice) asigură obţinerea unor condiţii mai bune şi derularea unor afaceri mai avantajoase, pentru toate părţile implicate. Mult succes!