Soluțiile Uniunii Europene în războiul tarifelor început de Statele Unite. Cum își apără Europa interesele comerciale

• Ordinea economică mondială se află într-o perioadă de transformări rapide, uneori neașteptate. Naționalismul economic câștigă teren, iar războiul tarifelor devine un instrument din ce în ce mai utilizat de marile puteri economice pentru a-și proteja industriile naționale. Cu toate acestea, fenomenul nu poate fi redus la simple decizii ale unor lideri politici puternici, ci este rezultatul unor tensiuni economice acumulate de-a lungul timpului.

În prezent, SUA, China, Uniunea Europeană și alte puteri economice adoptă măsuri protecționiste pentru a-și proteja industriile și locurile de muncă. Tarifele impuse de administrația Trump și răspunsul Chinei prin propriile tarife punitive sunt doar cele mai vizibile manifestări ale unei crize mai profunde a ordinii economice internaționale.

Lucian Croitoru, economist și consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României, analizează în editorialul său mecanismele mai profunde care au condus la acest conflict economic global. El susține că problema nu este una de conjunctură sau de voință politică, ci este rezultatul unei ordini economice globale aflate în plină schimbare, sub influența unor factori structurali.

Unul dintre factorii esențiali ai acestui conflict este soluția actuală la „trilema macroeconomică”. Lucian Croitoru afirmă că o țară nu poate avea simultan:

• Un curs de schimb fix
• O politică monetară activă
• Mobilitate liberă a capitalului

Soluția adoptată de marile economii a fost flexibilitatea cursului de schimb, însă aceasta a permis și o creștere artificială a competitivității prin devalorizări controlate. De exemplu, China își ajustează în mod strategic cursul valutar pentru a menține avantajele comerciale, ceea ce generează tensiuni cu SUA.

Vulnerabilitățile economice ale UE

În Uniunea Europeană, diferențele de competitivitate între statele membre contribuie la dezechilibre economice interne, în timp ce Rusia, având un regim autoritar și o economie dependentă de resurse naturale, are tot interesul să împiedice dezvoltarea unei piețe libere autentice în Occident.

Croitoru atrage atenția asupra faptului că multe dintre aceste probleme provin din adoptarea unor politici economice eronate, bazate pe o înțelegere superficială a economiei globale. El critică în special:

• Intervenționismul economic – guvernele încearcă să controleze economia prin reglementări și subvenții, ceea ce distorsionează mecanismele de piață.
• Politicile de justiție distributivă – încercarea de a reduce inegalitățile prin redistribuire excesivă poate duce la descurajarea inițiativei private și la stagnare economică.
• Influența progresismului cultural – Croitoru consideră că atacul asupra tradițiilor occidentale afectează indirect și economia, prin subminarea principiilor care au stat la baza dezvoltării pieței libere.

Uniunea Europeană funcționează ca un bloc economic, dar diferențele culturale și economice dintre statele membre creează dezechilibre. Țările cu economii mai sustenabile, precum Germania, au surplusuri de cont curent, în timp ce altele, precum Italia sau Spania, se confruntă cu deficite. Aceste diferențe creează tensiuni structurale, care fac UE mai puțin flexibilă în fața unui război economic global.

Politicile economice ale UE sunt influențate de o combinație de liberalism economic și intervenționism redistributiv, ceea ce poate limita capacitatea blocului comunitar de a reacționa rapid și eficient la măsurile protecționiste impuse de SUA și China.

Opțiunile

Pentru a face față războiului tarifelor, UE are două opțiuni principale.

• Adaptare prin flexibilitate economică – reducerea reglementărilor excesive, stimularea inovației și creșterea competitivității pe piețele globale.
• Creșterea protecționismului – impunerea unor tarife proprii și promovarea unei politici comerciale mai agresive.

Relația UE cu SUA

SUA consideră că Europa profită de sistemul economic global fără a-și asuma costurile aferente. Politicile comerciale ale administrației Trump au vizat UE prin tarife asupra importurilor europene, în special în sectoare strategice precum industria auto și cea agricolă. De asemenea, presiunile SUA asupra Europei pentru majorarea cheltuielilor de apărare și dependența energetică de Rusia creează un mediu economic și politic tensionat.

În acest context, UE trebuie să găsească un echilibru între protecția propriilor interese economice și menținerea relațiilor comerciale cu SUA, fără a declanșa represalii economice majore.

Relația UE cu China

Pe de altă parte, China reprezintă un partener comercial major pentru UE, dar și un competitor strategic.

Devalorizarea controlată a yuanului și politicile comerciale agresive ale Chinei creează probleme pentru industriile europene, care devin mai puțin competitive pe piața globală. În plus, investițiile chineze în infrastructura europeană, prin inițiative precum Belt and Road Initiative, creează dependențe economice care pot afecta suveranitatea decizională a UE.