Ce noi atribuții ar putea avea inspectorii ITM în intervenția împotriva violenței sau hărțuirii la serviciu

Inspectorii de muncă și alte autorități relevante în domeniu vor putea emite ordine care să solicite instituirea de îndată a unor măsuri executorii precum și ordine de încetare a activității la locul de muncă, în situații extreme de violență sau hărțuire. Toate noile atribuții sunt precizate într-un proiect legislativ pus în dezbatere publică de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Măsurile vor fi luate în cazuri de pericol iminent la adresa vieții, sănătății sau siguranței, care să facă obiectul dreptului la apel în fața unei autorități judiciare sau administrative în conformitate cu prevederile legii.

O altă noutate se referă la posibilitatea intervenirii inclusiv în cazuri de violență domestică, dacă se limitează impactul victimei în lumea muncii.

Prevederile sunt incluse în Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenției nr.190/2019 a Organizației Internaționale a Muncii privind eliminarea violenței și a hărțuirii în lumea muncii, adoptată la Geneva la 21 iunie 2019. Emis de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, documentul este în dezbatere publică până pe 11 august 2023.

Principalele măsuri preventive

Fiecare țără – membră a Convenției trebuie să adopte legi și reglementări care să definească și să interzică violența și hărțuirea în lumea muncii, inclusiv violența și hărțuirea bazate pe diferența de gen.

Fiecare Membru va întreprinde măsurile corespunzătoare pentru a preveni violența și hărțuirea în lumea muncii, inclusiv:

(a) recunoașterea rolului important pe care îl au autoritățile publice în cazul lucrătorilor din  economia informală;

(b) identificarea sectoarelor sau ocupațiilor și aranjamentelor de muncă în care lucrătorii și  alte persoane vizate sunt mai expuse la violență și hărțuire, în consultare cu organizațiile  de angajatori și de lucrători vizate și prin alte mijloace, și 

(c) luarea măsurilor menite să protejeze efectiv aceste persoane

Modificările legislative

Conform documentului, fiecare Membru va adopta legi și reglementări prin care se solicită angajatorilor să ia măsurile adecvate proporțional cu gradul de control pe care îl exercită, pentru prevenirea violenței și hărțuirii în lumea muncii, inclusiv a violenței și hărțuirii bazate pe diferența de gen și în special, în măsura în care aceste acțiuni pot fi puse în practică în mod rezonabil, să:

(a) adopte și implementeze, în consultare cu lucrătorii și cu reprezentanții acestora, o politică cu privire la violența și hărțuirea la locul de muncă;

(b) ia în considerare violența și hărțuirea precum și riscurile psihosociale asociate acestora în gestionarea siguranței și sănătății la locul de muncă;

(c) identifice pericolele și să evalueze riscurile de producere a violenței și hărțuirii, cu participarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora, și să ia măsuri de prevenire și control al acestora; precum și

(d) ofere informații și instruire lucrătorilor și altor persoane vizate, în formatele accesibile și adecvate, cu privire la pericolele și riscurile identificate de producere a violenței și hărțuirii și cu privire la măsurile de prevenție și protecție asociate, inclusiv cu privire la drepturile și responsabilitățile lucrătorilor și ale altor persoane vizate prin raportare la politica la care se face referire la subpunctul (a) din prezentul articol.

Ce vor viza modificările legislative

Fiecare stat – membru va întreprinde măsurile adecvate pentru a:

(a) monitoriza și pune în aplicare legile și reglementările naționale referitoare la violența și  hărțuirea în lumea muncii;

(b) asigura un acces facil la căi de atac și remedii adecvate și eficace și la mecanisme și  proceduri de raportare și soluționare a litigiilor sigure, echitabile și eficace în cazurile de violență și hărțuire în lumea muncii, precum:

(i) proceduri de depunere a plângerilor și de anchetă, precum și, acolo unde este cazul, mecanisme de soluționare a litigiilor la locul de muncă;

(ii) mecanisme de soluționare a litigiilor în afara locului de muncă;

(iii) instanțe și alte jurisdicții ;

(iv) protecția împotriva victimizării sau represaliilor îndreptate împotriva reclamanților, victimelor, martorilor și a avertizorilor de integritate; precum și

(v) măsuri de sprijin de ordin juridic, social, medical și administrativ pentru reclamanți și pentru victime;

(c) proteja intimitatea acelor persoane implicate și confidențialitatea, în măsura în care acest lucru este posibil și după caz, și pentru a asigura că cerințele cu privire la intimitate și confidențialitate nu sunt utilizate abuziv;

(d) prevedea sancțiuni, acolo unde este cazul, în cazurile de violență și hărțuire în lumea muncii;

(e) se asigura că victimele violenței și hărțuirii bazate pe diferența de gen în lumea muncii au 

acces efectiv la mecanisme de depunere a reclamațiilor și de soluționare a litigiilor, sprijin, servicii și remedii sensibile la dimensiunea de gen, sigure și eficace;

(f) recunoaște efectele violenței în familie și, în măsura în care aceste acțiuni pot fi puse în practică în mod rezonabil, limitează impactul acesteia în lumea muncii;

(g) se asigura că lucrătorii au dreptul de a se ieși dintr-o situație de muncă în legătură cu care au temeiuri justificate să considere că prezintă un pericol imediat și grav pentru viață, sănătate sau siguranță din cauza violenței și hărțuirii, fără a suferi de pe urma unor represalii sau a altor consecințe disproporționate, și obligația/datoria de a informa conducerea; precum și 

(h) se asigura că inspectoratele de muncă și alte autorități relevante, după caz, sunt învestite cu autoritatea de a trata problema violenței și hărțuirii în lumea muncii, inclusiv prin emiterea de ordine care să solicite instituirea de îndată a unor măsuri executorii, precum și ordine de încetare a activității la locul de muncă în cazuri de pericol iminent la adresa vieții, sănătății sau siguranței, care să facă obiectul dreptului la apel în fața unei autorități judiciare sau administrative în conformitate cu prevederile legii.