Noua strategie a României referitoare la aderarea la zona euro în anul 2028. Avantajele și dezavantaje pentru antreprenori

Guvernul își propune adoptarea unei noi „Foi de parcurs adecvate realităților economice și sociale post pandemice”, în vederea unui nou calendar privind aderarea la zona euro.

În vreme ce Bulgaria trece la euro din 2024, renunțând la moneda națională, leva, România ar putea adera la moneda europeană în cel mai bun caz, de abia în 2028, conform specialiștilor. 

„După aderarea la Uniunea Europeană, adoptarea monedei euro reprezintă proiectul strategic de țară al României pe termen mediu. Este necesar ca documentele strategice fundamentate și agreate în anul 2019 de către toate instituțiile implicate (Planul național de adoptare a monedei euro și Raportul de fundamentare a acestui plan) să fie updatate conform unei noi Foi de parcurs adecvate realităților economice și sociale post pandemice”, se arată în noul Program de guvernare.

Obiectivele referitoare la aderarea la zona euro

Conform documentului guvernamental, obiectivul principal al României îl reprezintă creșterea convergenței reale cu economiile europene prin atingerea unui PIB pe locuitor la paritatea de cumpărare standard de 80% din media UE 27, la orizontul anului 2024.

„Consolidarea fiscal-bugetară este esențială pentru aderarea la zona euro, în paralel cu asigurarea unei creșteri economice sustenabile. Procesul de consolidare bugetară are o importanță foarte mare în evaluarea ratingului suveran realizată de principalele agenții de profil”, se arată în programul de guvernare.

Menținerea ratingului suveran al României are la bază:

• Apartenența țării la UE și accesul la fondurile europene din CFM 2021-2027 și PNRR (apartenența la UE aduce avantaje incontestabile din perspectiva surselor de finanțare cu bani europeni și chiar a bonității financiare, dar nu poate fi o garanție deplină).
• Derularea Procedurii privind deficitul excesiv și efectul acesteia asupra disciplinei bugetare.
• Așteptările pozitive privind respectarea calendarului de consolidare fiscală și implementarea unor reforme credibile în domeniul sistemului de pensii și al administrației publice.

Problemele generate de contextul internațional

Documentul guvernamental arată că evaluările internaționale în domeniu atrag atenția, totuși, cu privire la existența unor riscuri asupra performanțelor economice și fiscale, precum cele induse de conflictul de la graniță, de criza europeană a energiei, de condițiile tot mai dificile de finanțare externă, de nivelul tot mai înalt al deficitului comercial (care arată o problemă de competitivitate a economiei românești), la care se adaugă incertitudinea privind implementarea de politici care să abordeze deficitul structural pe termen mediu, în ciuda progreselor din perioadele precedente.

Consolidarea fiscal-bugetară trebuie realizată într-un mediu internațional foarte complicat și tensionat, marcat de inflația înaltă persistentă, de încetinirea economică generală, de spectrul recesiunii pentru unele economii europene și de creșterea rapidă a costului creditării care amplifică riscuri sistemice. 

Creșterea accelerată a inflației a ajutat execuțiile bugetare în Europa și a dus la limitarea ca pondere în PIB a datoriilor publice în anul 2022, fiind posibil ca acest lucru să se întâmple și în 2023. Pentru ca inflația să ajungă în câțiva ani aproape de ținte este necesar mix de politici adecvat, respectiv:

• O politică monetară care să controleze tendințele inflaționiste.
• Politici bugetare prudente, mai ales pe zona de cheltuieli.
• Măsuri de politică industrială care să sprijine producția

De ce am putea adera abia în 2028

Chiar dacă și-a dezvoltat foarte mult produsul intern brut, România se confruntă cu o inflație mare, o datorie publică mare și un deficit comercial cronic, a declarat pentru Europa Liberă analistul economic Aurelian Dochia.

Potrivit expertului, România a îndeplinit doar în doi ani toate aceste criterii: în 2015 și 2016, după care a stat bine doar la capitolul nivelului datoriei publice, sub nivelul de 60% prevăzut în Tratatul de la Maastricht.

„Probabil că în următorii ani, cel puțin până în 2024-2025, nu se întrevede o îndreptare a situației. Din acest punct de vedere, perspectivele pentru România nu sunt imediat de intrare în mecanismul de aderare la euro. Adevărul este că nici nu a fost o prioritate acest obiectiv. S-a mai vorbit despre el de câteva ori în ultimii ani, au fost niște termene care tot timpul au fost încălcate sau neluate în seamă, dar nu a existat o dorință fermă”, a mai afirmat Dochia pentru Europa Liberă. 

Avantajele monedei Euro

Moneda euro oferă numeroase avantaje cetățenilor, întreprinderilor și economiilor țărilor care o utilizează. Printre acestea se numără, așa cum reiese dintr-o prezentare a experților Comisiei Europene:

• ușurința cu care prețurile pot fi comparate între țări, ceea ce stimulează concurența între întreprinderi, aducând astfel beneficii
  consumatorilor;
• stabilitatea prețurilor;
• folosind euro, întreprinderile pot să vândă și să cumpere în zona euro și să facă un comerț cu restul lumii, mai ușor, mai ieftin și mai sigur
• o mai bună stabilitate economică și condiții propice pentru creștere economică;
• piețe financiare mai bine integrate și, prin urmare, mai eficiente;
• o mai mare influență în economia mondială;
• un simbol tangibil al identității europene.

Multe din aceste avantaje sunt interconectate. De exemplu, stabilitatea economică este benefică pentru economia statelor membre, întrucât le permite guvernelor să facă planuri pentru viitor, dar și pentru întreprinderi, reducând incertitudinile și încurajând investițiile. Toate acestea ajută cetățenii, pentru că se generează astfel noi locuri de muncă, de mai bună calitate.

Dezavantajele monedei unice

Introducerea monedei unice europene presupune atât avantaje, cât ți dezavantaje, traduse în costuri de tranziție la moneda unică europeană și șocuri economice.

• 1. Costuri de tranziție.

Implică în primul rând sumele de bani cheltuite pentru modificarea formularelor, listelor de prețuri, etichetelor, documentelor tipizate de birou, actelor bancare, bazelor de date, programelor software, caselor de marcat, automatelor bancare și contoarelor computerizate bancare. Pentru a reconfigura un singur contor computerizat de parcare este nevoie de minimum 700 de euro.

Firma de consultanță KPMG a estimat „că, finalmente, costul total al tranziției se va ridica la aproximativ 50 miliarde de dolari”

• 2. Piața de muncă din domeniul bancar

Cel mai posibil, adoptarea monedei euro va duce dispariția unor locuri de muncă, în special în domeniul bancar și a caselor de schimb valutar, motivat de pierderea de către bănci a veniturilor provenind din convertirea devizelor; –

• 3. Cursul euro nu va mai putea fi reglat de Banca Națională a României la fel de ușor ca până acum.

Șocuri economice nu mai pot fi contracarate prin ajustarea ratei dobânzilor, intervenția asupra ratei de schimb şi ajustarea fiscală, la care se poate recurge anterior trecerii la euro.

În statele federale (cazul Statelor Unite ale Americii) astfel de șocuri economice sunt depășite prin transferul de bani dinspre bugetul statelor care beneficiază de o perioadă mai bună către statele care cunosc o perioadă mai puțin bună.

În Uniunea Europeană, transferul de bani, în mod masiv, dinspre statele oricum contributoare nete la bugetul Uniunii Europene către cele care sunt beneficiare nete, generează nemulțumiri, astfel că astfel de metode de reglare a cursului nu pot folosite des.

• 4. Creșteri de prețuri

Există riscul să apară unele efecte atipice de preț cauzate de rigiditățile nominale, efectul de rotunjire prin adaos la prețuri mai atractive sau de exploatarea confuziei consumatorilor, creșteri de prețuri care nu pot fi justificate din punct de vedere economic.

Eurostat estimează că, în urma trecerii la euro în anul 2002, creșterea generală a prețurilor a fost, în medie, cuprinsă între 0,1-0,3 puncte procentuale.

Creșterile de prețuri după adoptarea monedei euro au afectat, în principal, mărfurile și serviciile cel mai frecvent achiziționate, având astfel un impact disproporționat asupra percepției sociale a inflației în comparație cu cota acestei categorii în cheltuielile medii de consum. Pentru acest motiv, deși aceste creșteri nu au avut decât un impact minor asupra nivelurilor generale ale prețurilor, ele au contribuit la așa-numita „iluzie a euro”, și anume, rata inflației a fost percepută în mod considerabil în exces din dinamica reală a prețurilor.