Parteneriatul public-privat. Zeci de ani de eșecuri în România

Parteneriatul public privat (PPP) este prezent, de obicei, printre prioritățile oricărei guvernări. Dacă ne uităm însă la istoria noastră recentă, este imposibil  să nu remarcăm că parteneriatul public-privat marchează zeci de ani de eșecuri.

”Parteneriatul public-privat este soluția viitorului și așa va fi mereu!”

Subtitlul este, desigur, o ironie. E o ironie amară, pentru că niciuna dintre soluțiile încercate până acum nu a mers.

Atunci când un guvern nu are bani pentru anumite investiții, anunță că va da drumul unor mari proiecte în parteneriat public privat. Legislația Parteneriatului public-privat în vigoare este analizată și se concluzionează că aceasta este de vină pentru eșecurile anterioare. Să schimbăm legea, deci! Și legea e schimbată. Uneori, în Parlament, alteori, prin Ordonață de Urgență.

Istoria recentă a reglementării parteneriatelor public-private este următoarea:

• Legea Nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat, care nu a putut fi pusă în practică deoarece normele de aplicare nu au fost aprobate de Guvern.
• Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 104/2017 prin care Legea 233/2016 a fost modificată substanțial.
• Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 39/2018 care a abrogat Legea 233/2016 și care reprezintă cadrul legal în vigoare pentru parteneriatele public-private.

Poveștile anterioare sunt similare.

Proiecte în parteneriat public-privat care au eșuat

Proiectele pe care guvernele le-au anunțat public pentru a atrage investitori privați includ spitale, autostrăzi, unitățile 3 și 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă și multe altele anunțate de Guvernul Boc în 2011.

Guvernul Dăncilă anunța în 2019 nu mai puțin de 21 de proiecte strategice pe care dorea să le deruleze în parteneriat public-privat.

Parcurgând lista acestora înțelegem că majoritatea vor rămâne simple povești și se vor regăsi pe agenda următorului Guvern care va anunța investiții pentru care nu are bani.

Știri despre Parteneriatul public-privat

De ce nu merg parteneriatele public-privat în România?

Compania de consultanță Deloitte a publicat o analiză în care a enumerat următoarele cauze:

1. Percepția greșită a autorităților publice că în cadrul acestor proiecte implicarea autorității publice poate să fie minimă atât în investiții, cât și în susținerea financiară ulterioară a proiectului.
2. Birocrația și reglementarea excesive, care fac ca proiectele de parteneriat public-privat să devină prea riscante și prea complicate pentru investitorii privați.
3. Lipsa de determinare și răbdare în pregătirea și executarea unui proiect PPP a autorităților publice contractante.

Față de aceste cauze aș adăuga:

1. Corupția care pe de o parte determină investitori onești să se abțină de la a investi în proiecte de tip PPP și pe de altă parte paralizează decizia politică de frica anchetelor DNA.
2. Termenul lung pe care se desfășoară aceste proiecte nu ajută, pentru că primarul sau ministrul care inițiază un proiect PPP s-ar putea să nu ajungă să culeagă roadele electorale ale unei eventuale reușite pentru că acestea se vor vedea în alt mandat.

Dar în UE aceste parteneriate sunt un succes? Sau …

În anul 2018, Curtea Europeană a făcut o analiză a programelor de tip PPP derulate în Uniunea Europeană începând cu anul 2018:

”Curtea a constatat că, deși parteneriatele public-privat au potențialul de a obține o implementare mai rapidă a politicilor și de a asigura niveluri de mentenanță adecvate de-a lungul duratei lor de viață, cele auditate care au primit sprijin din partea UE nu au fost întotdeauna gestionate în mod eficace și nu prezentau un raport costuri-beneficii optim. Adesea, parteneriatele public-privat auditate nu au permis obținerea beneficiilor potențiale, deoarece – la fel ca în cazul proiectelor atribuite în mod tradițional – ele au fost afectate de întârzieri, de depășiri ale costurilor preconizate și de o exploatare a rezultatelor proiectelor sub capacitatea lor, ceea ce a dus la cheltuieli ineficiente și ineficace în cuantum de 1,5 miliarde de euro, din care 0,4 miliarde de euro reprezintă fonduri din partea UE.”

Date fiind rezultatele analizei, Curtea Europeană de Conturi a recomandat să nu mai fie promovate acest tip de programe până când nu se vor rezolva problemele constatate în această analiză.

Concluzie

Opțiunea PPP n-ar trebui îngropată pentru totdeauna, dar ar trebui să ajungem la o formulă legislativă care să funcționeze chiar și prin metoda noastră favorită, adică ”încercare și eroare”.

Pentru moment, e recomandabilă o abordare cu mare atenție și cu circumspecție a unui proiect de tip PPP. Adesea, aceste proiecte conduc la înființarea de companii mixte. Livrările către acest tip de companii – cu risc mare de eșec – ar trebui făcute numai dacă există garanții că plățile vor fi efectuate la timp.

Te-ar mai putea interesa și:

• Infografic: Pulsul mediului de afaceri – iunie 2021
• Analiză Termene.ro – Economia românească după primul an de pandemie: Afacerile companiilor au scăzut cu 1,7% în anul 2020. Profitabilitatea a crescut la 6,57%

[shortcode_newsletter]