Probleme femeiești, business bărbătesc: revoluția tampoanelor

Probleme femeiești, business bărbătesc: revoluția tampoanelor

Sigur, unele dintre cele mai bune povești amuzante de pe la sindrofii pot fi cele în care cineva  – obligatoriu un bărbat – își amintește “momentul ăla horror” când l-a sunat iubita să îl roage să-i cumpere tampoane. Cum a stat el în fața farmaciei 5 minute, să decidă dacă zice sau nu cuvântul de “red alert”, cum până la urmă și-a făcut curaj să o facă, apoi cum i-a venit rândul și cum, plin de vitejie, a cerut tampoane, rostind cuvântul cu “T”. Desigur, de mirare că un bărbat face asemenea cumpărătură, sticluța de rivanol din raft s-a albăstrit, paracetamolul s-a înghițit pe sine și două cutii de Xanax au început să facă un mișto dement de el.

Sigur că am exagerat puțin, dar nu e ca și cum n-ar mai exista jena sau chiar prejudecata cu și despre tampoane pe criterii de sex.

Oricum, am apucat ideea dintr-o extremă ca să ajungem, desigur, în extrema cealaltă.

Un indian născut într-o familie atât de săracă încât a trebuit să renunțe și la școală a revoluționat igiena, deci sănătatea menstruală pentru femeile sărace nu numai de la el din țară, dar și din multe alte țări nedezvoltate. A inventat o mașinărie care produce tampoane ieftine.

Invenția a venit cu un cost personal zdravăn pentru Arunachalam Muruganantham’s: aproape că și-a pierdut familia (povestim imediat de ce), banii și orice fărâmă de respect în comunitate. Dar și-a păstrat simțul umorului și așa a putut să își ducă revoluția la bun sfârșit.

Intertititlu: “Totul a început de la soția mea”

Era 1998. Abia se însurase și tot universul lui gravita în jurul soției sale, Shanthi, și a mamei sale văduve. Într-o zi, a văzut-o pe Shanti cum ascunde ceva de el.

S-a zbârlit pe dinăuntru și pe dinafară când a aflat că sunt niște cârpe vechi, niște zdrențe pe care femeia le folosea exclusiv în perioada menstruației. “Să fiu sincer, avea o “colecție” de cârpe oribile, nu le-aș fi folosit nici să-mi spăl scuterul!”

Când a întrebat-o de ce nu folosește tampoane, a aflat cât costă. A socotit și și-a dat seama că, dacă cele două femei din familie – soția și mama – ar fi dat lunar bani pe tampoane, atunci ar fi trebuit să renunțe – tot lunar – la cel puțin un produs alimentar. Să renunțe complet la lapte, de exemplu. Dar a vrut să își impresioneze soția și s-a dus să-i cumpere câteva. Ținea unul în mână și se întreba cum naiba vreo 10 grame de bumbac, al cărui preț nu sărea de 0,001 lire, se vinde cu 0,04 lire, adică de 40 de ori mai mult.

Pentru cât de mare era sărăcia în jurul lui, nu-i de mirare că doar una din 12 femei – sau chiar mai rău –  își permitea așa ceva. Foloseau bucăți din haine vechi special ca să rezolve onorabil situația.

A hotărât pe loc că el poate să facă tampoane mai ieftine. L-a improvizat pe primul și a rugat-o pe soția lui să-i spună ce crede. În fine, abia atunci a realizat că, dacă se bizuie pe Shanti pentru feedback, trebuie să aștepte câte o lună, așa că a căutat  tot felul de soluții ca să aducă etapa de testare într-un ritm eficient.

Să găsească voluntare care să îi spună dacă e pe calea cea bună cu tampoanele lui ieftine a fost coșmar din pricina tabuu-rilor. În scurtă vreme, toată lumea i-a zis că a luat-o razna complet. Când a mai a improvizat și o “instalație” cu sânge de capră și cu ajutorul căreia își testa produsele, concluziile comunității au fost în trei direcții mari și late: a) e nebun de legat, b) e posedat și c) are o boala sexuală gravă, ciudată și nevindecabilă.

După 4 ani și jumătate de eforturi, cercetări, testări și tenacitate aproape ireală, a reușit. A reușit să pună la punct o tehnologie cu ajutorul căreia să producă tampoane ieftine pentru milioane de femei sărace.

Media a înnebunit când i-a aflat povestea. S-au făcut documentare despre el, a fost medaliat de președinți, fiecare lucru pe care îl spunea devenise, deodată, extrem de valoros.

Ce l-a mânat în cea mai ciudată luptă la care se poate încumeta un bărbat într-o societate în care bărbații nici măcar nu vorbesc despre “treburi femeiești”? Shanti, soția lui, are o explicație: “De fiecare dată când descoperă ceva nou, vrea să știe totul despre acel lucru. Apoi, vrea să îmbunătățească, să invoveze. Să facă ceva ce nimeni n-a mai făcut vreodată.”

Asta, plus convingerea lui “menstrual man” că face ceva folositor.