Milionarul care și-a transformat vulnerabilitatea în atu

Milionarul care și-a transformat vulnerabilitatea în atu

John Chambers avea în față în jur de 500 de angajați și copiii lor. Era “Take Your Children to Work Day”, un program intern pe care îl aveau la Cisco. La un moment dat, o fetiță a ridicat mâna ca să îi pună o întrebare fostului CEO al uneia dintre cele mai puternice și mai valoroase companii din lume. Dar n-a reușit să pună întrebarea. Pur și simplu, nu a putut. Și a izbucnit în plâns.

Înduioșat, Chambers s-a dat jos de pe scenă și s-a dus la ea să o aline și încurajeze. Atunci, fetița și-a făcut curaj și i-a spus marelui și puternicului CEO că e dislexică. Dar pentru marele și puternicul CEO, cuvintele fetiței au fost cel mai rapid mijloc de transport spre trecutul său chinuitor la școală.

“Imediat m-am simțit întocmai ca la școală. Și am înțeles perfect ce simțea ea. Când a spus printre lacrimi că are o dificultate de învățare, i-am spus că știu cum e. Am și eu același neajuns.”

I-a spus că și lui îi era greu să rostească întrebările care, altminteri, îi erau foarte clare în minte. I-a spus și cum a învățat el să gestioneze dislexia. Până atunci, nimeni nu știa asta despre marele și puternicul CEO.

După standardele oricui – inclusiv după standardele lui – John Chambers avea o viață extraordinară și de invidiat. Un om cu avere fabuloasă (salariul pe un singur an era de 21 de milioane de Euro), zbura de colo în colo prin lume cu avionul personal, să ajungă la întâlniri cu regi, președinți și prinți.

Marele și puternicul Chambers de acum fusese, însă, micul, neajutoratul, uneori disperatul elev pe care profesorii îl credeau încet la minte și care, inițial, nici nu a avut curaj să se ducă la vreo facultate.

Întâlnirea cu fetița pe care tatăl ei a luat-o cu el la serviciu la Cisco a fost momentul în care John Chambers a decis nu numai să vorbească despre dislexia pe care o are, dar și să le explice celorlalți ca el cum a reușit să treacă peste piedicile pe care le poate pune această dizabilitate de învățare. Și-a înțeles mintea și modul particular în care funcționează, apoi s-a încumetat să meargă la facultate. E doctor în științe juridice, are un MBA, dar chiar și acum e dureros pentru el să vorbească despre primii ani de școală.

“În clasele a treia și a patra, profesorii îmi spuneau că nu prea am șanse să merg la facultate. Copiii râdeau de mine când încercam și mă chinuiam să citesc. Părinții mei erau medici. Și îmi spuneau mereu «Ești deștept!» și îmi arătau cât de mult mă iubesc, dar eu tot prost mă simțeam. A fost o profesoară, domnișoara Anderson, pe care părinții au găsit-o și care m-a ajutat să trec cu bine peste acea perioadă. Era cu mult înainte ca dislexia și alte dizabilități de învățare să fie înțelese.”

Întâlnirea cu fetița care a izbucnit în plâns l-a făcut să vorbească despre ceea ce oricine, chiar și el însuși, poate considera drept o mare slăbiciune. Și nu poți să îți expui slăbiciunile când ești în fruntea unui companii puternice, nu-i așa?

Ce este dislexia? Un copil a descris cel mai bine cum se vede lumea prin ochii și mintea lui. Când auzim cuvinte care definesc obiecte, de pildă, în “mintea obișnuită» apare, de regulă, o imagine a obiectului, «fotografia» lui. Uneori – rareori, apare cuvântul scris. Un băiețel dislexic a fost întrebat ce vede în minte când aude cuvântul «copac». Mergea pe stradă pe lângă un copac atunci când a fost întrebat. S-a oprit, ochii i-au strălucit și a răspuns imediat: «E simplu! Vezi copacul ăsta? Uite așa e în mintea mea când îmi zici «copac», fac imediat ture în jurul lui. Și mă și urc în el!» Cam așa e lumea în mintea unui copil dislexic. Dar, dacă trebuie să citească un text, și cel mai simplu și mai banal devine un calvar. Gândirea secvențială, care ne ajută să scriem, citim și socotim, șchioapătă la dislexici. În schimb, sunt absolut remarcabili când au nevoie de gândirea creativă, de așa numita “gândire out of box”.

Și John Chambers explică mintea lui și dificultatea urmăririi fiecărui pas pe care îl presupune gândirea secvențială:

“Dislexia te împiedică să ajungi de la A la Z pas cu pas, prin toate literele alfabetului. În schimb, eu ajung de la A la Z cu mare viteză. Mă mai opresc, eventual, pe la B… Dar cam atât!”

A translatat această abilitate a sa în tot ceea ce face. Și ajunge de zece ori mai repede la țintă. Și la succes. Acum, le vorbește altora despre felul în care poți transforma o mare slăbiciune într-un avantaj uriaș. Dovada e el însuși.