Cum să muncești cu oameni pe care îi detești

Cum să muncești cu oameni pe care îi detești

Începem cu un calcul simplu: dormim o treime din zi și, deci, din viață. Sau ar trebui să facem asta, dar nu prea reușim fiindcă muncim. Și așa ajungem rapid la ce ne interesează.

Fiindcă muncim mult, foarte mult, uneori prea mult, ajungem la un alt rezultat: matematic, ne petrecem mai mult timp cu colegi – șefi, subalterni – decât cu familia. Probabil mai mult și decât cu noi înșine.

Sigur, până aici nu e nimic ieșit în comun. Ne petrecem timp cu oameni. Pe mulți ajungem să îi prețuim sau chiar să-i îndrăgim, fiindcă e în natura noastră. Dar tot acolo e o barieră care ne împiedică să ne placă de toți.

Există, desigur, și aici niște alte calcule care ne spun cam care e numărul de oameni care ne displac (și câți din 10 nu ne plac pe noi), dar am intra în detalii cantitative, deci nesemnificative în conversația de față.

Ideea e simplă: e un fapt cert acela că lucrăm și cu oameni care nu ne plac. Sigur, putem să iubim în continuare ceea ce facem, dar să detestăm colegi cu care avem de împărțit sarcini, treburi, misiuni.

Uneori, personalitățile sunt atât de puternice și de diferite încât ajung să intre în coliziune frontală – desigur, cea mai periculosă dintre coliziuni. Alteori, abordările unei probleme sunt atât de diferite încă pare imposibil să mai găsești vreodată soluțiile. Iar un impas devine blocaj.

“Succesul depinde în măsură foarte mare de abilitatea de a avea o relație productivă cu colegii”, spune Lynn Taylor, expert în probleme care țin de mediul de muncă.

Așadar, pe de-o parte, succesul depinde în mare măsură de relația cu colegii. Pe de alta, e clar că nu putem fi cei mai buni prieteni cu toți oamenii cu care muncim. Ce-i de făcut?

Există câteva soluții. Enunțate sintetic și enumerate rapid, sunt trei mari și late:

  1. Identifică problema cu claritate (deci, dacă se poate, fără prea multe emoții) și discută personal cu colegul/colega “cu probleme” despre modalități de a lucra mai bine;

  2. Stabiliți granițe pe care, mai apoi, încercați să le respectați;

  3. Dacă nu se poate și nu se poate, poate găsiți o cale să nu vă mai intersectați în chestiuni pe care nu puteți să le gestionați.

Acum, mai pe îndelete:

Teritoriul neutru – identifică-l și așază-te acolo cât de confortabil poți

Lynn Taylor spune așa: găsește rădăcina problemelor recurente pe care le ai cu colegul/colega ta și discutați cât mai deschis cu putință despre cum puteți rezolva. Porniți conversația cu pași mici și întrebări de felul «Cum e să lucrezi cum mine?», «Ce pot face ca să lucrăm mai bine?». Pusă din perspectiva asta, problema poate părea banală, dar e o șmecherie esențială în atitudinea conștient defensivă: detensionează și stabilește bazele teritoriului neutru, singurul lor unde se poate rezolva problema cea mare. Iar, de-a lungul conversației, încearcă să fii direct, prietenos  și optimist. Sigur, nu e ușor, dar merită să încerci, spune Lynn.

Stabilește granițe

Premisa zero e următoarea: nu poți controla în niciun fel comportamentul altcuiva, dar ești în control în ceea ce privește comportamentul tău și cum să îl gestionezi. Și găsește compromisul confortabil.

Dacă privești situația cu relaxare și detașare, ai putea să descoperi că lucrurile pot fi simple când accepți că poți fi prietenos și cu cel mai antipatic coleg, cel cu care știi sigur că n-o să fii prieten niciodată. Ah, când aveți de vorbit și pe lângă chestiunile legate de job, vremea e salvatoare de-adevăratelea.

Atenție, însă, nu intrați în discuții politice, asta e bombă cu ceas. Oriunde în lume!