“Căderea în păcat” a administratorilor societăților comerciale

“Căderea în păcat” a administratorilor societăților comerciale

Anno Domini 1990. Ne-am culcat în socialismul luminos și ne-am trezit în capitalismul sălbatic. Cu forcepsul unei legislații stângace, copiate de la vecini, într-o țară decapitalizată, se naște o clasă socială – întreprinzătorii, cei mai mulți dintre aceștia fiind și administratori ai propriei afaceri. Nașterea continuă și astăzi, cu aceeași moașă nepricepută – statul.

Marea Schimbare a mai venit cu un cadou – Codul Penal, de care a devenit conștient și preocupat, dintr-o dată, fiecare român, dar și cu o legislație fiscală incoerentă, schimbătoare și partinică față de stat, care avea și are în continuare nevoie de lichidități. La toate acestea s-a adăugat și “marea privatizare” care a scos din “câmpul muncii” o mulțime de oameni cu putere de muncă, dar dezorientați. Cei mai curajoși, dar fără capital și fără experiență managerială, s-au îndreptat spre bănci și au devenit oameni de afaceri și administratori.

Sigur că lucrurile sunt mult mai complicate, dar nu ne-am propus să facem aici o analiză economică sau sociopolitică, ci o sumară analiză a cauzelor care au făcut ca administratorii și legea penală să rateze, în multe cazuri, o conviețuire armonioasă.

Infracțiunile frecvent reținute în sarcina administratorilor societăților comerciale sunt evaziunea fiscală însoțită de spălarea banilor, falsurile, bancruta, infracțiunile prevăzute de legea societăților comerciale, darea de mită și altele în legătură cu specificul unei anumite activități din domeniul producției sau serviciilor.

Din perspectiva îndelungatei mele experiențe profesionale în materie penală, cred că pot fi identificate câteva cauze pentru “căderea în păcat” a administratorilor societăților comerciale. Astfel :

  1. Politica penală greșită a statului. În Contractul Social, obligația statului este să mențină armonia socială, iar unul dintre instrumente este legea care trebuie să răspundă nevoilor societății dintr-un anumit moment. Or, după 1990, în climatul social descris mai sus, reglementările penale referitoare la infracționalitatea economică au fost și mai sunt încă, excesive, orientate prea puțin spre prevenție sau recuperare a prejudiciilor, cât pe ideea de pedepsire. Mai mult, au fost introduse în sfera ilicitului penal multe fapte care ar fi fost normal să rămână numai în zona răspunderii civile, contravenționale sau disciplinare. Cu alte cuvinte, incriminarea trebuia să fie ultima ratio, iar acest lucru se vede acum, după aproape trei decenii, în interminabilele discuții ocazionate de modificarea Codului Penal.
  2. Instabilitatea legislativă nu numai în materie penală, dar și în alte domenii, primul fiind domeniul fiscalității. Modificările legislative intempestive aduc lipsa de predictibilitate, adică dificultate de conformare față de lege.
  3. Omisiunea de preveni, din partea oamenilor de afaceri, a administratorilor. Odată pornită o afacere, administratorii au înțeles că le trebuie contabili, personal calificat în domeniul în care activează, avocați specializați în materie comercială, dar nu au văzut utilitatea consultanței în materie penală decât în momentul în care au primit o convocare la poliție sau parchet. Atunci este cam târziu, întrucât persoana respectivă deja este pe cale să depășească faza urmăririi penale in rem, căpătând o calitate procesuală în faza urmăririi penale in personam.Norma juridică de drept penal are o calitate care o diferențiază de celelalte feluri de norme juridice și anume “latența”, în sensul că legea penală nu prescrie o anumită conduită (cum ar fi Codul Civil sau alte legi civile), ci precizează cum este pedepsită o anumită conduită. Cu alte cuvinte, pentru a nu suferi o consecință penală (întotdeauna restrictivă de libertate), trebuie să știi care este conduita legală, ce fapte sau acte din domeniul de activitate respectiv sunt de natură a atrage răspunderea penală.

    Cum orice domeniu de activitate având o reglementare specifică (uneori stufoasă, cu legislație primară, secundară și chiar terțiară) interacționează cu alte domenii cât și cu instituțiile statului, iar în toate cazurile legile de organizare și funcționare au și norme de drept penal (ex. Codul Silvic, Codul Fiscal, Codul Vamal etc.), consultanța juridică penală este mai mult decât oportună, înaintea unei operațiuni juridice în materia afacerilor, este de natura a îndruma administratorul spre o conduită fără riscul de a intra în coliziune cu legea penală.

  1. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, soluționarea într-un fel sau în altul a cauzelor în care au fost implicați administratorii societăților comerciale poate fi analizată în primul rând din perspectiva situației de fapt particulare care a ocazionat incidența legii penale, dar și din perspectiva calității apărării, ceea ce implică pregătirea profesională, experiența și interesul apărătorului, calități care, de multe ori, nu au legătură cu notorietatea.