Antreprenor vs patron: unul crede, altul știe

Antreprenor vs patron: unul crede, altul știe

E foarte posibil ca numele lui să nu vă spună nimic, dar sigur aveți de-a face cu el în fiecare zi. De multe ori pe zi. Numele lui e Jan Koum. S-a născut acum 42 de ani, într-un sătuc de lângă Kiev, într-o familie de evrei. La 16 ani a emigrat, împreună cu mama și cu bunica, în California, la Mountain View. Acasă, în Ucraina, era forfotă antisemită.
În SUA, trăiau într-un apartament mic, mic de tot și supraviețuiau din banii pe care mama îi câștiga ca babysitter și din ce aduna el curățând podele într-un magazin alimentar.
Pe el îl interesa însă programarea. Împrumuta cărți și învăța singur. La 18 ani era deja impresionant de bun. S-a dus la facultate, iar la 21 de ani l-a cunoscut pe Brian Acton, unul dintre primii angajați Yahoo. Mai exact, al 44-lea. S-au împrietenit și s-a angajat și el la Yahoo. La un moment dat însă, au plecat amândoi din companie.
Pentru început, și-au luat timp de călătorit și relaxare. Au umblat o vreme, au ajuns prin America de Sud, s-au întors în Nord, au vrut să se angajeze la Facebook, dar nu i-a primit nimeni.
Cam așa arată, telegrafic, povestea lui Jan. Un tânăr care, într-o zi, după antrenamentul de la sală, s-a enervat. S-a enervat când a văzut cât de multe apeluri pierdute are pe iPhone-ul lui. Și-atunci i-a înmugurit ideea să dezvolte o aplicație care să îi lase pe prietenii lui din listă să vadă dacă este sau nu disponibil. Să aibă un instrument simplu și la îndemână. Azi îl folosim toți, se numește “Status”. Voi cum vi l-ați setat în WhatsApp? Pentru că așa a început aplicația care, niște ani mai târziu, avea să fie cumpărată de Facebook.Inc cu 19 miliarde de dolari. (Da, da, același Facebook care nu a vrut să îl angajeze pe Jan).

În alte colțuri ale lumii, Lakshmi Mittal face și el miliardele lui. El n-a inventat oțelul, dar îl produce ca nimeni altul: compania lui e cea mai puternică din lume.
Și el a început greu, a trăit în India, împreună cu rudele, într-o casă cu paturi din funii ridicată de bunicul lui. Primul care a făcut avere în familia Mittal a fost tatăl lui Lakshmi, devenit partener într-o fabrică de oțel. Elev conștiincios, băiatul a călcat pe urmele tatălui. S-a angajat la fabria de oțel și a înființat divizia internațională, pe care a și preluat-o integral mai târziu și a dezvoltat-o pe cont propriu.
Patru ani la rând, a fost cel mai bogat om din Marea Britanie, în vreme ce Arcelor Mittal a devebit cel mai mae producător mondial de oțeluri de grad jos și mediu, cu fabrici în Franța, Belgia, Bosnia-Herțegovina, Africa de Sud, Polonia, Republica Cehă, Indonezia, Kazahstan și Statele Unite ale Americii.

Jan e antreprenor. Mittal e patron, chiar dacă americanii și englezii i-ar spune business man.
Nu toții antreprenorii vor deveni patroni și nu toți patronii au fost antreprenori. Sigur, este un enunț care poate să pară venit dinspre cineva care își caută ceva de lucru în minte, undeva pe terasa unei cafenele, în după amiaza unei zile de toamnă care se crede vară. Cum adică, nu-i tot aia? Care e diferența între un antreprenor și un patron?
Nu e una, sunt mai multe. Și sunt absolut remarcabile.

Patronul alege un drum pe care l-a studiat atât de bine încât ajunge în punctul în care știe că îl va duce către succes. Iar, în afaceri, succesul se traduce, desigur, prin bani.
Antreprenorul croiește un drum printr-un loc pe unde nimeni până la el n-a văzut că ai putea să tai potecă.

Patronul știe piața. Știe obiceiurile de consum. Știe nevoile, simte momentele și golurile bune de umplut cu oferta lui.
Antreprenorul știe ceva ce tu încă nu știi: că ai o nevoie pe care doar el ți-o poate satisface. E convins că tu habar n-aveai că-ți trebuie ideea lui. Dar și că într-o zi o să îți dai seama, iar atunci vei fi complet sedus.

Patronul are o idee excelentă.
Antreprenorul are o idee genială.

Patronul e un jucător pe piață.
Antreprenorul e deschizător de drumuri și lider de piață.

Patronul își face loc pe piață.
Antreprenorul deschide o nouă piață.

Patronul se gândește la profit.
Antreprenorul se gândește la felul în care ideea lui va schimba viețile oamenilor.

Și mai pe scurt, patronul e pragmatic, antreprenorul e intuitiv. Dar… never say never. Limita e fină și oricând se pot contamina unii de la ceilalți.