6 din 10 români vor afacerea lor. 3 pași spre succes

6 din 10 români vor afacerea lor. 3 pași spre succes

“Fără constrângeri, fără durere, fără limite, fără teamă, fără lanțuri și gratii… Să poți alege pentru tine și nimeni să nu intervină în alegerile tale.” Este destul de evident că e vorba despre libertate. Despre ce spun dicționarele că înseamnă să fii liber.

Poți să cauți libertatea în dicționar, poți s-o cauți în rutina ta de fiecare zi sau sau poți să faci un studiu despre români. Și-atunci vei afla că surpinzător și încurajator de mulți îți vor spune că să fii liber înseamnă să fii propriul stăpân. Să faci ce îți place, cum îți place și, deloc în ultimul rând, când îți place. Să fii liber înseamnă să fii antreprenor.

Un studiu iSense Solutions spune că 6 din 10 români vor să aibă propria afacere. Mai exact, 6 și un pic, pentru că procentul de doritori e de 63%. Bărbații și tinerii + foarte tinerii visează la cel mai mult la antreprenoriat.

Pentru 8 din 10, independența e strict legată de aspectul financiar al existenței. Pentru ei, e clar: să fii independent înseamnă să nu depinzi financiar de nimeni.

Adevărul că posibilitatea de a trăi (bine!) din ce îți place, din ce îți dorești se poate califica foarte lesne și cinstit într-o definiție de dicționar a fericirii.

Și mai e adevărul că antreprenorii sunt noile rock staruri ale societății moderne.

Drept e și că imaginea pe care ne-o construim în minte când ne gândim la perspectiva antreprenoriatului e mai degrabă idilică: lai o idee, ai și minimă cercetare de piață bună sau niște instincte și mai bune, lași jobul pe care îl ai, lansezi o afacere, tragi tare la început, pui poveste pe picioare și pe urmă te bucuri de milioane. Deci, de libertate.

Dacă ești unul dintre cei 6 români din 10 pe care îi bate gândul antreprenoriatului, sunt aici 3 adevăruri pe care le-au descoperit, the hard way, antreprenori care au pornit la drum mânați de mult entuziasm și cam puțin know how.

1. Ești atât de bun pe cât de buni sunt oamenii cu care alegi să construiești
Există o credință cvasi-generală că fondatorul unei afaceri este în-toate-și-despre-toate. Că e singurul care știe calea spre succes, înțeleptul absolut. Ceea ce, de regulă, se dovedește a fi cale destul de sigură spre rateu. Mai întâi, pentru că orice om obosește, chiar și antreprenorul. Apoi, nimeni nu poate fi cel mai deștept din birou în fiecare zi, nici măcar antreprenorul. Abordarea sănătoasă e ca mai întâi să accepți asta, apoi să cauți oameni potriviți pentru proiectul tău. Măcar unul, doi la început.

2. Idealismul e bun, dar pragmatismul e și mai bun
Fondatorii sunt, adesea, idealiști prin natura lor. Pornesc propriile afaceri pentru că vor să schimbe ceva, vor să schimbe lumea mai mică din jurul lor sau chiar lumea asta mare. Vor să facă un “ceva nou” sau să îmbunătățească spectaculos un “ceva prea vechi.” Și vor să facă schimbarea asta perfect. Dar perfecțiunea nu e tocmai un obiectiv realist.

De regulă, ca să construiești o afacere de succes, trebuie să fii mai degrabă pragmatic. Să te pregătești să ții emoțiile sub control sau chiar să le dai deoparte, să schimbi direcția când vezi că nu ajungi nicăieri pe calea pe care ai luat-o, oricât de mult efort te-ar fi costat deja. Practic, să acceptți că poți greși pe drum – și să știi că asta li se întâmplă și celor mai buni dintre cei mai buni. Să fii flexibil, clar, calm.

3. Antreprenoriatul nu e pentru toată lumea. Și asta e OK!
E ceva teribil de ispititor în ideea de a scăpa de clasicul, tipicul, plictisitorul sau chiar enervantul “de la 9 la 5” și de a-ți construi rutina proprie, cu regulile tale, cu “de la cât la cum vreau eu”. Ideea a-i spune șefului “Mi-a părut bine (sau nu), de-acum eu mi-s șeful meu.” Doar că asta e doar imaginea salvatoare. Cea reală vine cu presiune, cu tipuri noi de responsabilități și, foarte probabil,cu mai multe ore de muncă și panică decât încăpeau în intervalul “de la 9 la 5”

Antreprenoriatul chiar poate fi eliberare și, mai apoi, libertate. Cu toate celelalte emoții, senzații și beneficii pe care le presupune ea. Dor că n-ar fi o idee rea să încerci și să plănuiești, nu doar să visezi afacerea înainte să te apuci de ea.

Dar asta știați cu toții deja, nu-i așa?