În ultimii șase ani, în România au intrat în insolvență peste 110.000 de companii. În multe cazuri atât autoritățile, cât și specialiștii în domeniu indicând o utilizare abuzivă a acestei proceduri, pe fondul sustragerii de la plata datoriilor.

În majoritatea cazurilor, insolvența sau incapacitatea de plată apare din dificultatea companiilor de a-și achita datoriile, pentru că nu mai au disponibilități financiare.

Deși numărul insolvențelor este în scădere semnificativă de la an la an, incidența la numărul de companii active rămâne încă la un nivel ridicat. De asemenea, rata companiilor care reușesc să depășească această fază și să iasă din insolvență este foarte mica, de 5%, fapt care indică o situație financiară mult mai precară a companiei.

Chiar dacă, la prima vedere, evoluția veniturilor și a profitului este foarte importantă, pierderile cumulate cu o scădere de venituri nu înseamnă neapărat o posibilă intrare în insolvență, fiind necesară o analiză atentă a mai multor indicatori precum: utilizarea activelor, gradul de îndatorare, gradul de lichiditate sau resursele de finanțare.

Principalele cauze ale intrării unei firme românești în insolvență au fost supraîndatorarea determinată de acumularea de pierderi, colectarea deficitară a creanțelor și utilizarea ineficientă a activelor.

Astfel, potrivit specialiștilor în domeniu, principalele semne de intrare în insolvență sunt: creșterea alarmantă a incidentelor de plată, întreruperea activității, creșterea interdependențelor între companii prin accesarea din ce în ce mai frecventă a creditului furnizor și extinderea termenelor de plată.

Sectoarele care s-au menținut de-a lungul timpului în topul insolvențelor sunt: Comerț cu ridicata și distribuție, Comerț cu amănuntul, Construcții, Alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor, Hoteluri și restaurante, Transporturi, Agricultură, Fabricarea produselor textile, a articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte, Fabricarea lemnului și a produselor din lemn și Industria alimentară și a băuturilor.

Compania de managementul riscului Coface România a identificat cinci greșeli ale acestor societăți care au intrat în insolvență:

  1. Incertitudinea vânzării stocurilor, valoarea acestora la preț de discount și neîncasarea la timp a tuturor creanțelor au dus la presiuni semnificative asupra lichidității companiilor
    Dacă toate creanțele s-ar încasa și stocurile s-ar vinde în termenul preconizat, fără probleme ulterioare la încasare, companiile care înregistrează un capital de lucru pozitiv ar putea să-și onoreze toate datoriile pe termen scurt la scadență. Există două probleme referitoare la acest scenariu „normal”: buna intenție a firmelor debitoare și viteza de transformare a producției și vânzărilor în încasări, care poate fi mai lentă decât viteza de transformare a cheltuielilor în plăți. O nepotrivire între cele două maturități echivalează cu un management defectuos al fluxului de numerar, aspect observat cu precădere la firmele insolvente din cele două cauze menționate anterior.
  2. Management defectuos al fluxului de numerar
    42% dintre companiile insolvente au înregistrat un rezultat net pozitiv al calității veniturilor. Dintre acestea, 29%, adică peste două treimi au înregistrat un indicator subunitar CCR (Cash Coverage Ratio, respectiv rata de acoperire a cheltuielilor ajunse la maturitate prin venituri încasate), ceea ce indică o problemă cu privire la situația de lichiditate. Acest lucru înseamnă că rezultatul contabil pozitiv (profiturile companiilor) nu s-a materializat într-o situație favorabilă de lichiditate pentru două treimi dintre companii, cauza principală fiind managementul precar al fluxului de numerar.
  3. Imposibilitatea acoperirii ratelor ridicate la creditele contractate
    Aproximativ 45% dintre companiile insolvente înregistrează un rezultat operațional pozitiv, însă nivelul absolut al acestora nu a fost suficient de mare pentru a asigura un grad confortabil de acoperire a dobânzilor ridicate la creditele contractate.
  4. Investiții care generează venituri și/ sau profituri în scădere
    Managementul companiilor a făcut estimări greșite în privința cererii din piață, investind în extinderi de capacități care au rezultat într-un potențial de producție neutilizat și care nu au avut o legătură directă cu activitatea deja desfășurată. Drept urmare, rezultatul slab a avut impact asupra activității de bază a companiei.
  5. Randament mai mic al activelor
    Indiferent de nivelul investițiilor realizate, companiile insolvente au înregistrat un randament al activelor mai mic decât costul dobânzilor aferent creditelor contractate pentru finanțarea activelor respective. Astfel, randamentul activelor înregistrat a fost negativ, în condițiile în care costul dobânzilor a escaladat pe fondul tendinței de supraîndatorare a companiilor.

Cea mai mare provocare a companiilor din România rămâne disciplina de plată. Verificarea istoricului unei companii înainte să-ți devină partener în afaceri este obligatorie, în contextul în care multe companii se confruntă cu probleme de lichiditate, au datorii sau sunt în pragul insolvenței, ceea ce poate afecta în mod direct compania ta.

Exemplele ultimilor ani arată că în majoritate firmele cu dificultăți financiare au transferat această povară asupra partenerilor lor de afaceri.

De aceea un instrument de business care să te ajute să-ți cunoști mai bine actualii sau viitorii parteneri de afaceri a devenit esențial pentru a crește siguranța relațiilor comerciale pe care le derulezi.

Pe baza datelor centralizate de la toate autoritățile autorizate, Termene.ro a creat un astfel de instrument, care îți generează instant un raport complet despre istoricul activității oricărei companii, precum și un indicator care îți arată riscul de intrare în insolvență în următorii doi ani. .

Ce trebuie să cuprindă acest istoric: când a fost înființată, starea juridică, asociații/acționarii și modificările structurii acestora de-a lungul timpului, active, veniturile înregistrate, profiturile/pierderile raportate și impozitele aferente, datoriile, datorii restante către bugetul de stat, gradul de îndatorare, gradul de lichiditate, instrumente refuzate la plată, evoluția numărului locurilor de muncă evoluția procesele comerciale deschise împotriva acestora și evoluția lor.
Ce trebuie să știi despre insolvență (sursa: Date ale Casei de Insolvență Transilvania)?

  1. Insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;
  2. Insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
  3. Pentru a preveni insolvența, cu ajutorul specialiștilor în acest domeniu se poate interveni cu măsuri juridice specifice, cum sunt Concordatul preventiv sau Mandatul ad-hoc.
  4. Alternativa insolvenței o reprezintă restructurarea companiei înainte de a ajunge în stare de insolvență, prin măsuri specifice de redresare financiară și operațională.
    În cazul în care lipsa de cash este una istorică și a afectat deja prea mult activitatea curentă a companiei, în cele mai multe cazuri restructurarea în afara insolvenței nu mai poate fi  o soluție fezabilă și se trece la reorganizarea judiciară.
  5. Valorificarea activelor:  Gestionate eficient, tranzacțiile în insolvență oferă atât posibilitatea recuperării creanțelor restante, cât și salvarea locurilor de muncă și chiar profit economic.
  6. În insolvență, opțiunile companiei sunt reorganizare sau faliment. Principala cauză depistată în acest sens o reprezintă întârzierea cu care o companie recurge la procedura insolvenței: deschiderea procedurii se face foarte tardiv, când deja nu mai există deloc resurse financiare și comerciale și nu mai pot fi aplicate măsuri sănătoase de redresare.
  7. Reorganizarea. Unul din principiile insolvenței este acordarea unei a doua șanse companiilor ajunse în impas, pentru o redresare eficientă și efectivă a afacerii.
  8. Falimentul. Procedura falimentului este procedura de insolvență, concursuală, colectivă și egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
  9. Lichidarea voluntară este un produs disponibil în cadrul companiei, aplicabil în afara insolvenței și demarat la inițiativa și sub controlul asociaților sau acționarilor companiei debitoare.

 

 

 

 

 

Despre Termene.ro

Termene.ro este o companie înființată în anul 2014 din dorința de a permite companiilor identificarea oportunităților de afaceri și evaluarea corectă a riscurilor pentru afaceri mai prospere, oferind o platformă intuitivă și foarte ușor de utilizat. Peste 50.000 de companii au acces zilnic la platforma completă care oferă informații actualizate în timp real despre datele financiare și juridice ale firmelor din România.

Distribuie mai departe