Munca la negru a constituit și constituie încă un factor de o extremă importanță cu consecințe deosebite atât din perspectiva protecției sociale a salariaților, a mediului de afaceri, cât și din punct de vedere fiscal.
„Munca la negru” sau munca nedeclarată (cum mai este cunoscută) ori munca subdeclarată este acea activitate prestată de un salariat pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, fără a fi respectate prevederile legale în vigoare privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă.
Munca la negru poate fi întalnită sub cele mai variate forme:
– înțelegerea dintre angajator și salariat în urma căreia acesta din urmă acceptă să presteze munca fără semnarea unui contract individual de muncă, fapt care îl privează de drepturile și obligațiile ce decurg din lege;
– neîncheierea contractului individual de muncă pentru perioada de probă;
– utilizarea de către persoanele fizice a unui personal casnic pentru efectuarea unor servicii și lucrări în gospodăriile individuale, fără încheierea unui contract individual de muncă;
– folosirea în mod nelegal a forței de muncă ziliere sau sezoniere (zilieri, ucenici etc.);
– activitatea nenormată, total neevidențiată și nefiscalizată, desfașurată în afara contractului individual de muncă, fără ștat de plată legal întocmit și plata obligațiilor la bugetul de stat, fără pontaj pentru evidențierea normei de timp, fără documente privind norma de producție și felul muncii și nenominalizarea în niciun fel a persoanei care prestează munca;
– munca parțial neevidențiată și nefiscalizată realizată prin evidența dublă și așa-numită „plată în mână” reprezentând plus față de evidența din documente;
– incorecta evidențiere a producției realizate în norme de timp epuizante, mai mari de 8 ore, lucrătorul fiind abuzat și aflându-se la discreția patronului;
– munca pe convenția de 3 ore pe zi, care în realitate se desfăsoară în intervalul de 8 – 12 ore pe zi.
Domeniile în care se regăsește cu preponderență munca la negru
Munca „la negru” se întâlnește în mod frecvent în construcții, prestări de servicii, comerțul organizat și neorganizat, stradal, în piețe, târguri dar și în sectoare greu accesibile cum sunt agricultura și exploatările forestiere. Există, de asemenea, munca „la negru” și în activitățile industriale și de tip industrial.
Care sunt principalele dezvantaje pentru salariatul care prestează munca la negru?
Practicarea muncii la negru prezintă o multitudine de dezavantaje pentru salariat, fără a exista, însă, vreun avantaj pentru acesta.
Astfel, principalele dezavantaje ale salariatului care desfașoară munca la negru ar fi:
– este lipsit de protecție socială, fiindu-i afectată pensia, siguranța materială a familiei și chiar sănătatea ei;
– nu beneficiază de vechimea în munca și în specialitate, deci nici de sporuri salariale determinate de vechime;
– nu i se platește diurna pentru deplasare și detașare și indemnizația de transport;
– nu primește indemnizație de transfer;
– nu va primi pensie de limită de vârstă, anticipată, anticipată parțial, de invaliditate sau de urmaș, dar nici ajutoare de boală, ajutor de deces, indemnizație de boală, indemnizație de șomaj etc;
– nu va beneficia de reducerea normei de timp ca urmare a condițiilor de muncă și nici nu va avea dreptul la concediul legal de odihnă plătit sau la alte concedii legal reglementate pentru evenimente deosebite (căsătorii, deces, nașterea unui copil în familie);
– nu va beneficia nici de asistență medicală gratuită, medicamentație gratuită sau compensate;
– nu este asigurat pentru riscuri previzibile și imprevizibile cum sunt: invaliditatea, accidentele de toate felurile, bolile, maternitatea, bătrânețea, decesul;
– nu are dreptul la indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale și accidente de muncă;
– nu beneficiază de prestații și asistență pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă cum sunt: indemnizația pentru trecerea temporară în altă muncă, indemnizația pentru reducerea timpului de muncă și pentru carantină, ajutoare pentru diferite proteze, tratament balnear gratuit sau parțial gratuit și reabilitare profesională;
– nu beneficiază de șomaj și indemnizație de sprijin;
– nu se bucură de protecția legală a femeilor și copiilor;
– nu va primi indemnizația pentru maternitate (concediu pre și post-natal), indemnizație pentru creșterea copilului, pentru îngrijire de până la 2 ani sau pentru îngrijirea copilului bolnav (aceste drepturi cuvenindu-se numai asiguratului care are un stagiu de cotizare de cel puțin 6 luni realizat in ultimele 12 luni anterioare producerii riscului);
– nu are dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare și reconversie profesională;
– nu primește tichete de masă, nu poate contracta un credit bancar;
– nu exercită drepturile colective constituționale cum sunt: dreptul la asociere în sindicate, la negocierea contractului colectiv de muncă.
Care sunt principalele dezvantaje pentru angajatorul care practică munca la negru?
Încadrarea în muncă a persoanelor fără forme legale prezintă o serie de dezavantaje și pentru angajator, principalele inconveniențe fiind următoarele:
– dacă are mai mult de cinci angajați care lucrează la negru, atunci această faptă este considerată infracțiune, iar angajatorul va răspunde penal;
– prin acceptarea muncii la negru angajatorii se confruntă cu imposibilitatea responsabilizării angajaților față de munca prestată și față de rezultatele obținute;
– se înregistrează dificultați de consolidare a unei imagini favorabile în mediul de afaceri, neîntrunirea unor condiții de participare la licitații etc.;
– este lipsit de posibilitatea legală de a-l responsabiliza pe lucrator pentru eventualele pagube produse de acesta;
– este lipsit de prerogativă disciplinară;
– savârșește o evaziune fiscală, pentru ca fondurile sociale și bugetul de stat sunt păgubite prin sustragerea de la plata contribuțiilor sociale și a impozitelor.
Totuși, deși există o întreagă serie de dezavantaje, angajatorii care primesc persoane care lucrează la negru au și o serie de beneficii, cum ar fi:
– se sustrag de la plata impozitelor și a contribuțiilor sociale.
– pot încheia colaborarea cu respectivul angajat mult mai repede, spre deosebire de situația în care ar exista un contract individual de muncă, iar angajatorul ar trebui să aibă motive întemeiate pentru a concedia salariatul.
Sancțiunile prevăzute de lege în cazul prestării muncii la negru
Legea nr. 53/2003 privind Codul  Muncii sanțtionează în mod expres conduita angajatorului care nu respectă dispozițiile legale cu privire la încadrarea persoanelor în muncă. Astfel, potrivit art. 260 din Codul muncii, constituie contravenție și se sancționeaza astfel următoarele fapte:

  1. primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;
  2. prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;
  3. neplata de către angajator, timp de 3 luni consecutiv, a contribuției de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, cu o amendă cuprinsă între 5.000 și 10.000 lei;

Pot fi aplicate amenzi de pana la 10.000 lei și pentru săvârșirea următoarelor fapte:

  1. încadrarea în muncă a persoanelor din rândul beneficiarilor de indemnizații de șomaj și care nu au anunțat în termen de 3 zile agențiile pentru ocuparea forței de muncă la care aceștia au fost înregistrați;
  2. refuzul angajatorului de a comunica datele, informațiile și de a prezenta toate înscrisurile și oricare alte date și documente solicitate de organele de control ale agențiilor pentru ocuparea forței de muncă teritoriale, în timpul desfășurării controlului și în scopul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege .

De asemenea, dispozițiile art. 264 din Codul muncii reglementează răspunderea penală a angajatorilor care primesc la muncă mai mult de 5 persoane, indiferent de cetățenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă, fapta fiind sancționată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Pe langă pedeapsa principală aratată, instanța de judecată poate dispune și aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele pedepse complementare:

  1. a) pierderea totală sau parțială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestații, ajutoare ori subvenții publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autoritățile romane, pentru o perioadă de până la 5 ani;
  2. b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziții publice pentru o perioadă de până la 5 ani;
  3. c) recuperarea integrală sau parțială a prestațiilor, ajutoarelor ori subvențiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autoritățile române, atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracțiunii;
  4. d) închiderea temporară sau definitivă a punctului ori a punctelor de lucru în care s-a comis infracțiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licențe de desfășurare a activității profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.

De asemenea, angajatorul va fi obligat să plătească:

  1. a) orice remunerație restantă datorată persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remunerației se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepția cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;
  2. b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi platit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalitățile de întârziere și amenzile administrative corespunzatoare;
  3. c) cheltuielile determinate de transferul plăților restante în țară în care persoana angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condițiile legii.

În cazul săvârșirii infracțiunii arătate mai sus, de către un subcontractant, atât contractantul principal, cât și orice subcontractant intermediar, dacă au avut cunoștință de faptul că subcontractantul angajator angaja străini aflați în situație de ședere ilegală, pot fi obligați de către instanță, în solidar cu angajatorul sau în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al cărui subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani prevăzute în alineatul precedent la lit. a) si c).
avocat COLTUC MARIUS VICENȚIU

Despre Termene.ro

Termene.ro este o companie înființată în anul 2014 din dorința de a permite companiilor identificarea oportunităților de afaceri și evaluarea corectă a riscurilor pentru afaceri mai prospere, oferind o platformă intuitivă și foarte ușor de utilizat. Peste 50.000 de companii au acces zilnic la platforma completă care oferă informații actualizate în timp real despre datele financiare și juridice ale firmelor din România.

Distribuie mai departe