Drumul până la birou a devenit foarte scurt pentru mulți dintre noi de când coronavirusul ne-a dat viața peste cap. De cele mai multe ori, e sinonim cu deplasarea din dormitor în sufragerie sau în altă cameră din casă unde ne-am instalat laptopul și alte cele din recuzita de birou. Munca de acasă sau remote s-a transformat peste noapte dintr-o modă hipsterească într-o necesitate – suntem obligați să păstrăm o distanță socială cât mai mare. Pandemia de coronavirus a schimbat, printre multe altele, și modul în care lucrează oamenii pretutindeni pe glob.

Munca remote în vremea coronavirusului se dovedește o provocare atât pentru angajatori, cât și pentru angajați, mai ales pentru cei a căror cultură organizațională nu se pliază pe lucratul la distanță.

Pentru multe dintre companii, decizia de a lăsa angajații să lucreze de acasă a venit greu. Unele au făcut-o imediat ce a fost depistat primul caz de îmbolnăvire cu coronavirus în România, alții au ezitat, au așteptat, au sperat să nu fie nevoie. Totuși, dorința de a-și ști angajații în siguranță și conștientizarea impactului pe care l-ar avea transmiterea COVID-19 printre angajați au dus la decizia de a muta laptopuri, chiar și desktopuri ale firmei acasă la angajați.

Statul încurajează telemunca sau munca la domiciliu ca să împiedice răspândirea virusului

Soluția lucratului de la distanță a devenit obligatorie odată ce autoritățile au cerut în mod oficial companiilor să facă tot posibilul să permită telemunca sau munca remote. Munca la domiciliu este reglementată de Codul muncii în cadrul Titlului II, Capitolul IX, iar regulile de desfășurare a activității de către salariat sunt prevăzute de Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă.

Cele două varietăți ale muncii la distanță se înrudesc în bună măsură, însă implică anumite diferențe.

Care este diferența dintre munca la domiciliu și telemuncă, potrivit Codului Civil

Munca la domiciliu reprezintă, conform însăși titulaturii, îndeplinirea atribuțiilor specifice unei funcții la domiciliul salariatului, adică, potrivit art. 87 din Codul civil, acolo unde acesta își are locuința principală.

Telemunca este acea formă de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor.

Astfel, principala diferență dintre cele două varietăți de muncă la distanță este dată de aspectul teritorialității, în sensul că, în cazul telemuncii, locul unde lucrează angajatul va putea fi nu numai domiciliul, ci și în orice alt loc ales de către telesalariat (orice salariat care desfășoară activitatea în regim de telemuncă), în afara locului de muncă organizat de angajator.

Munca remote – recomandări de la Ministerul Muncii

Ministerul Muncii a transmis pe 10 martie un comunicat de presă adresat angajatorilor în care le oferă câteva puncte de reper în gestionarea muncii remote.

1. Stabilirea unor programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului, în conformitate cu prevederile art. 118 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu respectarea duratei maxime legale a timpului de muncă.

2. Modificarea temporară a locului de muncă la domiciliul salariatului, în conformitate cu prevederile art. 108-110 din Codul Muncii, unilateral, în conformitate cu prevederile art. 48 din același act normativ, sau prin acordul părților, cu precizarea în mod expres în decizia sau, după caz, în actul adițional de modificare a locului de muncă, a următoarelor elemente:

– faptul că salariatul lucrează de la domiciliu;
– perioada în care se aplică această măsură;
– programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului;
– obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează.

În această situație, angajatorul are obligația de a asigura instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă.

3. Desfășurarea activității prin telemuncă, în urma încheierii unui act adițional la contractul individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 81/ 2018 privind reglementarea activității de telemuncă, atunci când îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține salariatul presupune folosirea tehnologiei informației și comunicațiilor.

Actul adițional va conține următoarele:

– precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă;
– perioada și/sau zilele în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de munca organizat de angajator;
– locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, convenite de părți;
– programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului și modalitatea concretă de realizare a controlului;
– modalitatea de evidențiere a orelor de muncă prestate de telesalariat;
– responsabilitățile părților convenite în funcție de locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, inclusiv responsabilitățile din domeniul securității și sănătății în muncă;
– obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la locul desfășurării activității de telemuncă al materialelor pe care telesalariatul le utilizează în activitatea sa, după caz;
– obligația angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispozițiile din reglementările legale, din contractul colectiv de munca aplicabil și/sau regulamentul intern, în materia protecției – datelor cu caracter personal, precum și obligația telesalariatului de a respecta aceste prevederi;
– condițiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activității în regim de telemuncă.”

Dilemele angajatorilor: ce soluții avem ca să nu scadă productivitatea angajaților

Odată golite birourile, angajatorii au căutat soluții pentru ca totul să se desfășoare în parametrii normali, iar productivitatea să nu scadă.

– Au căutat programe și aplicații de teleconferință care să le permită să țină legătura cât mai ușor cu angajații. Nu este nici un secret că angajatorilor români le place să aibă un control aproape strict asupra angajaților, de unde și reticența de a permite munca de acasă.

– Într-una dintre marile companii de producție de jocuri s-au tot căutat soluții pentru ca totuși angajații să vină la birou. S-a pus problema închirierii unui microbuz care să îi aducă pe oameni în fiecare zi la serviciu, ca să nu mai folosească mijloacele de transport în comun. S-au făcut și refăcut calcule până când angajatorii au ajuns la concluzia firească: mergeți și lucrați de acasă.

Într-o altă firmă de consultanță în construcții s-a încercat un fel de car sharing între angajați, dar, o săptămână mai târziu, departamentul IT monta desktopuri în casa fiecărui angajat.

Deciziile n-au fost deloc ușor de luat pentru că o asemenea situație nu a mai fost întâlnită. Dincolo de calculele de business ce țin de bani și strategie de dezvoltare pe termen mediu și lung, intervine și latura emoțională, perfect umană.

Antreprenorii se văd învinși nu de deciziile lor greșite sau de neplata facturilor de către parteneri, ci de un dușman invizibil. Noul coronavirus nu doar că le amenință afacerea, ci și sănătatea lor și a celor din jur. Și e greu să fii cerebral într-un asemenea context.

”Parcă la birou era mai bine”

Nici angajaților nu le este ușor. Indiferent că lucrează la firme mai mici sau mai mari, că au ceva bani strânși pentru zile negre sau nu, se tem că-și vor pierde locul de muncă dacă situația se prelungește mai mult. Lucrul de acasă înseamnă și pierderea contactului cu colegii, și o alienare socială care pentru unii poate duce la pierderea productivității. De asemenea, dacă nu îți programezi task-urile pentru fiecare zi și dacă nu le prioritizezi, dacă nu ai un program clar pe care să îl dedici exclusiv muncii de birou, nu faci față. Totul devine un haos în jurul tău și nu reușești să împaci solicitările venite de la familie cu cele de la șefi.

„Am pornit de la un adult cu copiii dimineaţa şi celălalt după-amiaza, însă de fapt nu prea funcţionează. Am o mulţime de conferinţe telefonice şi nu întotdeauna sunt eu cea care le planifică”, mărturiseşte pentru G4Media un manager din Grenoble, mamă de doi copii de 3 şi respectiv, 6 ani.

Din contră, pentru cei care optează din proprie inițiativă pentru munca din afara biroului și care și-au făcut deja o rutină funcțională, sondajele arată că productivitatea e chiar mai bună.

Dezavantajele telemuncii pe termen lung

Dacă la început telemunca pare varianta ideală pentru ca afacerea să se desfășoare în continuare la nivelul normal, după o perioadă apar dezavantaje, au declarat pentru economica.net Florentina Munteanu, Partener, și Gabriela Ilie, Managing Associate la Reff & Asociații, societatea de avocaţi membră a reţelei Deloitte Legal:

1. Reducerea nivelului de comunicare între membrii echipei;

2. Creșterea costurilor legate de instalarea unor echipamente necesare desfășurării activității la domiciliul salariaților;

3. Limitarea accesului telesalariaților la documente păstrate la sediul angajatorilor;

4. Preocuparea telesalariaților legată de crearea unui sentiment de izolare, riscul de a nu avansa în carieră, dificultăți de integrare în echipă etc.;

5. Lipsa contactului direct între salariați și clienți;

6. Prestarea de ore suplimentare de către telesalariați, în scopul de a compensa lipsa de vizibilitate;

7. Reducerea gradului de control asupra telesalariaților;

8. Dificultățile în a asigura protecția datelor ce au un caracter confidențial.

Alți angajatori sunt mai optimiști, depun eforturi ca să se adapteze situației și își susțin angajații în această perioadă de tranziție, în care platformele online au înlocuit ședințele, întâlnirile, cafelele și prânzurile cu colegii, clienții și partenerii.

Despre Termene.ro

Termene.ro este o companie înființată în anul 2014 din dorința de a permite companiilor identificarea oportunităților de afaceri și evaluarea corectă a riscurilor pentru afaceri mai prospere, oferind o platformă intuitivă și foarte ușor de utilizat. Peste 50.000 de companii au acces zilnic la platforma completă care oferă informații actualizate în timp real despre datele financiare și juridice ale firmelor din România.

Distribuie mai departe