Lucratul de acasă: provocare pentru angajatori în contextul pandemiei

 

Articol scris de către Andreea Vlănțoiu, avocat fondator Vlănțoiu și Asociații: Avocatură de business, Dreptul muncii, Protecția datelor cu caracter personal, Dreptul Internetului.

 

Munca la distanță a fost privită până acum ca un privilegiu al angajaților C-level și VP-level sau ca o pretenție impertinentă a generației „millenial” și nu ca o alternativă reală la munca on-site (de la sediul angajatorului) pentru majoritatea angajaților.

 

Dar prima concluzie care pare să se desprindă din situația nouă prin care trecem cu toții este că societatea a supraevaluat munca de la birou până acum.

 

Munca de acasă vine cu responsabilitatea de a ne organiza singuri programul

Mulți angajați au ajuns să descopere în aceste zile ce înseamnă să fie propriii stăpâni. Să aibă libertatea, dar și responsabilitatea de a-și organiza singuri programul. Să își facă treaba când nu se uită nimeni la ei – poate în afară de copii, care au îngrozit angajații la distanță din întreaga lume, după cum anunță rețelele de socializare. Să își înceapă ziua cu o rutină personală de relaxare – probabil cei care mai gustaseră anterior din ideea că atunci când muncești, viața nu e pe pauză până la următorul concediu, ci ai voie să trăiești. Sau, invers, alții au descoperit cum e să se simtă în plus și în același timp singuri în propria casă.

 

Angajatorii au putut observa că pământul nu se oprește din rotație fără ședința de luni dimineața. Că treaba se poate face și fără exercitarea skill-urilor directe și presante de leadership ale „persoanei Alfa” din companie. Că, odată eliberați și prin asta responsabilizați, angajații dezvoltă calități personale, care fac mai puțin necesară impunerea asupra lor a „direcției și controlului” de către superiorii ierarhici.

 

Alți angajatori au descoperit cu teamă și incertitudine faptul că e foarte greu să te muți cu totul în online când ani de zile ai crezut că cea mai sigură variantă de stocare a datelor e pe serverul de la contabilitate.

 

Cum s-au adaptat companiile pentru a lucra de acasă

În timpul auditurilor GDPR am cunoscut companii mari, construite și rămase pe modelele vechi din punct de vedere al tehnologiei informaționale, în care totuși treaba mergea – nu știu însă cum merge acum. Pe de altă parte, am cunoscut companii medii sau mici, extrem de potente tehnic, care s-au mutat în online în secunda zero când a fost nevoie, fără ca acest lucru să le afecteze cu ceva. Dimpotrivă, s-au poziționat public ca exemple de comunicare și organizare în câteva zile.

 

Ce aplicații folosim pentru a comunica mai ușor cu angajații de acasă

Atât angajatorii old-school, cât și angajații, au fost forțați să învețe urgent să se folosească de instrumente și modalități noi de organizare și comunicare, pe care până acum le-au ignorat cu lejeritate și nu le-au integrat în afaceri.

 

Au învățat că task-urile se pot îndeplini și de la distanță. Principalele domenii raportate global în 2018 ca fiind cele mai potrivite pentru munca de acasă erau: educație, finanțe/asigurări, tehnologie/marketing, îngrijire medicală/sănătate și producție/industrie (Sursa: OWL Labs). Acum am convingerea că multe alte tipuri de afaceri au realizat că munca digitală este posibilă și că poate fi diferența dintre a mai exista și mâine sau nu.

 

Au mai învățat că ședințele se pot ține și pe Zoom, Skype sau Hangouts, comunicarea în firmă se poate face pe mail sau prin aplicații integratoare ca Slack, project management-ul se poate face cu nenumărate tool-uri, dintre care unele gratuite și foarte eficiente ca Trello și Asana.

 

Care sunt țările care au adoptat deja munca remote (sau munca de la distanță)

Până acum, cei mai mulți angajați la distanță au fost înregistrați în state dezvoltate, având ca lider SUA, grație multelor companii tech. În UE, pe de altă parte, în 2017, doar 5% din angajați lucrau remote, dintre care cei mai mulți în țări ca Olanda (13,7%), Luxemburg (12,7%) și Finlanda (12,3%), în timp ce Bulgaria (0,3%) și România (0,4%) ocupau ultimele poziții ale clasamentului.

 

Global, 56% dintre companii permiteau lucrul la distanță în 2018, în timp ce 44% dintre companii nu permiteau. (Sursa: OWL Labs)

 

Va rămâne lucrul de acasă o opțiune după pandemia covid-19

După ce vor fi ridicate limitările de circulație impuse de virusul care a pus companiile și statele în situația total neașteptată de a-și trimite angajații să lucreze de acasă, va fi interesant de observat cum se vor modifica aceste cifre – câți angajatori vor permite angajaților să rămână să lucreze la distanță sau cu program hibrid (de la birou și de acasă) și câți vor dori recuperarea controlului fizic asupra efectivelor lor.

 

Care sunt avantajele lucratului la distanță

Motivele pentru care angajații aleg să lucreze la distanță, conform unui survey global OWL Labs din 2018 sunt: #1 productivitatea crescută / concentrarea mai bună; #2 evitarea navetei; #3 obținerea unui echilibru între muncă și viața personală.

 

Într-un sondaj Buffer din 2019 programul flexibil a fost evidențiat drept cel mai mare avantaj al lucratului la distanță.

 

Ce mai spun statisticile:

– companiile mici sunt de 2 ori mai înclinate să angajeze salariați cu normă întreagă la distanță;

– angajații la distanță spun că sunt cu 29% mai mulțumiți de locul de muncă decât cei care lucrează la sediul angajatorului;

– 1 din 4 dintre respondenții americani ai sondajului ar accepta o reducere de salariu de până la 10% ca să poată lucra de la distanță;

– 71% dintre respondenții americani ai sondajului spun că ar prefera un angajator care permite munca la distanță în detrimentul altuia care nu permite.

 

Destul de interesant – deși angajații la distanță au posibilitatea să lucreze de oriunde, se pare că 84% dintre ei preferă să lucreze din confortul propriei case și mult mai puțini optează pentru spații neconventionale: 8% din angajați preferă spațiile de coworking, 4% cafenelele și 3% alte locuri, cum ar fi hotelurile. (Sursa: Buffer)

 

Munca la distanță: angajați mai fericiți și mai motivați, cifră de afaceri mai scăzută per angajat

Partea aparent negativă este că firmele americane care practică munca la distanță susțin că le-a scăzut cifra de afaceri per angajat cu 25%. (Sursa: OWL Labs)

 

Dar contextul contează. Un număr mare de angajați raportează că se pot concentra mai bine când lucrează la distanță, deci practic își fac mai bine treaba. Astfel, pentru ca scăderea cifrei de afaceri per angajat să fie relevantă, ar trebui corelată cu scăderea costurilor pe care companiile le au cel puțin cu sediile și utilitățile, dar si cu alte costuri fixe, atrase de conținerea angajaților în birouri. Acestea toate s-ar diminua dacă ar scădea numărul angajaților on-site. S-ar putea ca, trăgând linia, angajatorul să constate că nu a mai câștigat atât de mulți bani, dar că nici nu a mai cheltuit cât înainte. Și dacă ne uităm și la faptul că un sfert dintre angajați ar accepta să câștige mai puțin doar ca să lucreze de acasă, pare că există motive pentru angajatori să analizeze cu seriozitate aceasta nou-revelată posibilitate.

 

99% dintre respondenți ar dori să lucreze de la distanță cel puțin o parte din timp

O cifră care nu necesită în schimb prea multe interpretări este că 99% dintre respondenții unui sondaj din 2019 au spus că ar dori să lucreze de la distanță cel puțin o parte din timp pentru tot restul carierei. (Sursa: Buffer)

 

Alte cifre importante legate de adoptarea muncii de acasă lipsesc momentan – impactul asupra traficului și, concomitent, asupra mediului. Previzibil, mai mulți angajați care lucrează de acasă vor încărca mai puțin traficul și atmosfera cu noxe.

 

Impactul lucratului la distanță asupra consumului

Un scenariu posibil: angajații remote, fiind mai mulțumiți în viață, se vor arunca mai puțin să cumpere lucruri de care nu au nevoie, ceea ce va salva resurse pentru planetă. Cumpărând mai puțin, vor munci mai puțin, crescând timpul dedicat vieții personale. Dar, muncind mai puțin, vor fi mai odihniți și mai eficienți. Companiile se vor mulțumi cu o cifră de afaceri mai mică, dar vor și cheltui mai puțin, iar angajaților le va face plăcere să lucreze pentru ele. Doar un scenariu.

 

În 1930, în timpul marelui crah, economistul de geniu John Keynes prezisese că în următoarea sută de ani vom avea o săptămână de lucru de 15 ore. „Cu toate acestea, nu există nicio țară și nu există oameni, care să poată aștepta fără teamă vremea relaxării și a abundenței. Pentru că am fost condiționați prea mult timp să muncim din greu și să nu ne bucurăm” mai spunea el, și aici nu a fost contrazis de realitate.

 

La începutul anului 2020, după 90 de ani de când își scria Keynes profeția, societatea se raporta liniștită la muncă în cel mai clasic mod. Zilele astea, cifrele care lipsesc vor apărea. Va fi interesant de urmărit ce va face societatea cu ele, după momentul martie 2020.

 

Articol scris de către Andreea Vlănțoiu, avocat fondator Vlănțoiu și Asociații: Avocatură de business, Dreptul muncii, Protecția datelor cu caracter personal, Dreptul Internetului.

 

Dacă ți se par utile informațiile de pe blogul Termene și vrei să afli când publicăm un nou articol, te poți abona la newsletterul nostru săptămânal.

Vreau să primesc newsletterul