Un interviu despre riscurile cu care se confruntă România în contextul antentatelor europene, despre vulnerabilitățile serviciilor și scandalul interceptărilor SRI cu prof dr. Cristian Troncotă, doctor în istorie militară, fost decan al Facultății de Informații din cadrul Academiei Naționale de Informații, pepiniera agenților serviciilor de securitate românești.

În lumina evenimentelor de la Bruxelles, capătă contur și ceea ce s-a întâmplat la Paris la sfârșitul anului trecut. Un raport al diviziei antitero a Poliției Franceze, care a fost prezentat Ministerului Francez de Interne, a intrat recent și în posesia New York Times. Din acest raport reiese faptul că ISIS a exploatat carențele sistemului european de control al frontierelor, circulând cu ușurință între Franța și Belgia, deși pe numele teroriștilor erau emise mandate de arestare. Mai mult, falsificatorul care le-a fabricat documentele era belgian, iar ancheta a relevat că atacurile au fost pregătite și planificate în mare parte la Bruxelles. Raportul mai arată că un anumit tip de explozibil folosit de ISIS fusese găsit încă din 2013 asupra unui cetățean francez arestat la Cannes. Documentul scoate în evidență că, deși au avut multe indicii, autoritățile nu au reușit să își dea seama că, vreme de mai mulți ani, organizația teroristă Stat Islamic a pus la punct un plan de amploare care avea ca țintă Europa. În acest context, se vorbește despre vulnerabilitatea serviciilor de informații nu numai franceze sau belgiene, ci și europene, despre subfinanțare, birocrație, toleranța față de fundamentaliști și despre existența unei piețe negre a armelor.

Prof dr. Cristian Troncotă – doctor în istorie militară, fost decan al Facultății de Informații din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii care pregăteşte ofiţerii serviciilor speciale, fost şef al Colegiului Superior de Siguranţă Naţională, cercetător ştiinţific al arhivelor MAI, MApN, SRI, conducător de doctorat la ANIMV


Reporter: Care credeți că sunt aceste carențe ale serviciilor de informații europene și unde considerați că a fost eroarea care a permis ca aceste atentate să își atingă ținta?
Cristian Troncotă: Din punctul meu de vedere, reuşita unui atentat terorist nu înseamnă automat şi o carenţă în funcţionarea serviciilor speciale de securitate şi intelligence. Desigur, obiectivul principal al unor asfel de instituţii este prevenirea atentatelor de orice fel. Dar cum sistemul medical dintr-o ţară nu poate preveni şi vindeca pe toţi bolnavii, tot aşa se poate spune şi despre sistemul instituţionalizat de securitate, în sensul că nu poate preveni toate atentatele, indiferent cât de experimentat sau profesionist a devenit. Surprizele strategice sau tactice joacă un rol fundamental. Există aici, ca peste tot pe frontul secret, o luptă între inteligenţe. O dată câştigă unul, altădată celălalt. Apoi se fundamentează concluziile, adică lecţiile învăţate. Aşa se profesionalizează şi instituţiile de securitate dar, din nefericire, şi structurile criminale.
Dacă este să vorbim despre carenţe în activitatea de intelligence pentru securitate, atunci suntem îndreptăţiţi să o facem în cazul în care statistica este net favorabilă forţelor distructive, în cazul nostru, organizaţiilor teroriste. Ceea ce nu este cazul nici pe departe. Adevărul este că sunt multe necunoscute în războiul antiterorist. De exemplu nu ştim nici măcar cu exactitate cine finanţează organizaţiile teroriste, adică ce fel de putere se află în spatele lor.
Eu personal înţeleg mai greu, sau mai bine zis, nu înţeleg de loc cum se întâmplă că, timp de câteva luni, cele două superputeri militare ale lumii, SUA şi Rusia au luptat alături de aliaţii lor şi fiecare în parte, contra ISIS, iar rezultatul este aproape de zero. Chiar aşa? Ca istoric vă mărturisesc faptul că nu am mai întâlnit o astfel de ciudăţenie. Spun ciudăţenie pentru că nu vreau să mă gândesc la altă variantă. Ar fi de domeniul incredibilului. Iar ca o curiozitate, vă invit să citiţi memoriile doamnei Hillary Clinton şi o să vedeţi cine şi cum a plănuit şi în ce circumstanţe crearea unui stat islamic.
Vreau să spun că serviciile de intelligence pentru securitate sunt subordonate deciziei politice şi nu invers. Factorul de decizie politică comandă serviciilor de informaţii ce obiective trebuie realizate. Iar factorul politic este singurul care are dreptul să judece eficienţa rezultatului activităţii serviciilor de informaţii care-i sunt subordonate.
Aţi auzit vreo critică din partea puterii politice la adresa felului în care serviciile şi-au făcut datoria în Belgia? Eu am citit că preşedintele Barak Obama l-a felicitat şi pe preşedintele Franţei, dar şi pe omologul său belgian imediat după ce serviciile de securitate din aceste ţări, prin cooperare, au reuşit să-l aresteze pe teroristul implicat în atentatele de la Paris, din noiembrie 2015 şi care locuia, adică se ascundea, într-o casă de la marginea capitalei belgiene. După câteva zile aceleaşi structuri specializate în neutralizarea teroriştilor au fost surprinse de atacurile suicidare, cu bombe plasate în locuri aglomerate din aeroportul belgian şi de la metrou. Deşi se aşteptau la o astfel de reacţie, totuşi nu au găsit acele măsuri de securitate eficiente pentru că n-au avut informaţii precise.
Deci, asemănător cu ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001 la New York. Ştiau că o să primească o lovitură foarte dură din partea teroriştilor, dar n-au avut informaţii precise, adică ora şi locul. Şi n-au avut informaţii precise pentru că li se interzisese prin lege serviciilor secrete americane să mai recruteze agenţi din rândul teroriştilor. Se mergea pe principiul, falimentar după cum s-a văzut, potrivit căruia „nu asigurăm securitatea naţională cu sprijin de la terorişti antiamericani”. Surpriza tactică realizată de terorişti a fost lovirea rapidă chiar în condiţiile în care forţele antiteroriste se aşteptau. Aici este vorba despre fanatism. Megaterorismul suicidar este fanatism.
Despre existenţa unei pieţe negre a armelor, sunt de acord. A existat, există şi va exista şi în viitor. Dar cine sunt cei mai mari producători de arme? Nu cumva tot SUA şi Rusia? Prin urmare, dacă vrem să avem control şi eficienţă în lupta contra terorismului, atunci trebuie ca factorul de decizie politică să realizeze două lucruri care-i sunt la îndemână. Să controleze foarte bine comerţul cu arme, în sensul de a urmări cine le cumpără, dar şi unde ajung sau pot ajunge. În al doilea rând, să se renunţe la promovarea politicilor de forţă, de amestec în treburile interne ale altor state.
Mai mult, cred că fanatismul celor care utilizează „arma săracului”, adică terorismul, a escaladat în ultimul timp, încât cred că o altă soluţie de rezolvare ar fi şi responsabilizarea sau tragerea la răspundere în faţa tribunalelor internaţionale a celor care s-au făcut vinovaţi de această escaladare, adică a celor care au omorât peste 200 000 de civili neimplicaţi în războaiele din Irak şi Afganistan. De ce doar Radovan Karadžić să fie tras la răspundere pentru crime contra umanităţii? Din ordinul acestuia ar fi murit circa 8000 de musulmani. Dacă sistemul de drept umanitar internaţional nu funcţionează, nici să nu ne gândim la domolirea terorismului.
Cred că mai întâi ar trebui rezolvate problemele de respectare strictă a sistemului de drept internaţional, adică să se întreprindă măsuri ca legile să fie respectate de toate state şi nu selectiv ca în ultimii ani, şi abia după aceea ar trebui să ne punem problema regândirii şi finanţării corespunzătoare a structurilor de intelligence pentru securitate. Desigur că ar mai trebui să se descopere şi sursele de finanţare ale ISIS. Chestiunea cu autofinanţarea e o poveste de adormit copii.
Rep: Ulterior atentatelor, Olanda și-a închis consulatul de la Istanbul din cauza unei amenințări teroriste. Presiunea asupra Europei se amplifică. Ce situație de risc real există și cum vedeți perspectivele în acest context?
CT: Uniunea Europeană are 28 de state. Istoria ne spune că cel puţin în ultimii zece ani în majoritatea ţărilor a fost linişte. Atentatele teroriste s-au desfăşurat doar în statele care au promovat politici agresive. Pe de altă parte, în Germania din câte ştiu eu, mai numită şi „locomotiva Europei”, deocamdată nu au avut loc atentate teroriste revendicate de ISIS. E drept că în această ţară serviciile lor de informaţii şi de securitate au fost foarte vigilente. Armata germană nu desfăşoară acţiuni militare operative în afara graniţelor. Pe de altă parte, Germania are nevoie de cel puţin două milioane de oameni ca forţă de muncă pentru a face economia germană „să duduie”. Mi-e greu să cred că în astfel de circumstanţe teroriştii ISIS ar lovi şi Germania, care-i primeşte cu braţele deschise pe emigranţii din Siria, Irak, Africa de nord etc. Practic, în afară de Franţa care s-a amestecat pe nişte considerente istorice în Siria, şi Belgia care s-a amestecat în lupta contra ISIS prin capturarea teroristului implicat în atentatele din Paris din noiembrie 2015, celelalte state europene nu au probleme.
Riscul devine real pentru Europa doar în situaţia în care se va prelungi nejustificat perioada de timp în care să se implementeze măsuri de genul celor precizate anterior. În toamnă au loc alegeri şi în SUA. Evident că Barak Obama va rămâne acel preşedinte american laureat al premiului Nobel pentru pace. Şi asta pentru că a înţeles să nu continue nişte războaie pe care le-au provocat alţii înaintea lui. Dar acei alţii ar cam trebui măcar moral să răspundă în faţa istoriei, dacă nu se poate în faţa tribunalului internaţional de la Haga. Să nu uităm că la Haga s-a organizat un tribunal internaţional special care să judece crimele de război din fosta Iugoslavie. Dar autorii morali ai creării şi escaladării conflictelor interetnice din fosta Iugoslavie n-au fost chemaţi să răspundă în faţa acestor instanţe internaţionale. Implicarea celor mari, adică a acelora cu democraţii consolidate şi verificate de istorie, a fost evidentă pentru toată lumea. Aşa se creează nedreptăţi istorice şi se acumulează frustrări la scară globală, care în momente de conjunctură pot exploda. Cred că acesta este cel mai mare pericol pentru securitatea globală şi ne îngrozeşte pe toţi doar gândul că oricând se poate produce. Politicile nesăbuite ale unora pot arunca în haos întreaga planetă.
Rep: Care sunt problemele fundamentale ale securității României în acest moment în contextul evenimentelor din Europa?
CT: România are problemele ei foarte serioase în domeniul securităţii. Este vorba de corupţia la nivel înalt, pe care deocamdată nu reuşeşte să o combată. Bine este că a început. Dar trebuie ca instituţiile specializate să capete credibilitate. Adică să nu mai fie selective. Să nu mai existe procurori sau judecători corupţi. Să se excludă amestecul politic în justiţie. Să nu se mai răspundă la comanda politică.
Deocamdată teroriştii nu ne-au făcut probleme. Drept este că nici structurile româneşti nu s-au implicat la comanda politică din partea marilor parteneri de coaliţie, în uciderea musulmanilor fundamentalişti, ca măsură de prevenire. Cei depistaţi pe teritoriul României cu legături ISIS au fost invitaţi civilizat să părăsească teritoriul ţării şi pentru o perioadă să nu ne mai viziteze.
O altă problemă de securitate, care deocamdată este ţinută sub control, se referă la activitatea unor reţele de crimă organizată locală şi transfrontalieră ori la presiunile exercitate de acestea faţă de factorii de decizie politică la nivel central şi teritorial. Cazuistica instrumentată de structurile poliţieneşti de conivenţă cu cele judiciare ne demonstrează că fenomenul este ţinut sub control. Dar în condiţiile în care lupta cu marea corupţie nu dă roadele scontate, atunci fenomenul complicităţii crimei organizate cu factorii de decizie politică ar putea pune mari probleme sistemului de securitate naţională.
Mai avem vulnerabilităţi şi în domeniul infrastructurilor. Strategia de securitate în acest domeniu, precum şi legislaţia elaborată şi aplicată până în prezent au făcut ca aceste infrastructuri să nu ajungă în stadiul critic. Catastrofele naturale poate chiar şi cele antropice (n.r- provocate de om) ne pot crea însă mari probleme. Este un domeniu în care, alături de măsurile preventive de securitate, e bine să mai adăugăm şi un Doamne fereşte! Tragicul eveniment de la Colectiv, din noiembrie 2015 trebuie să ne dea serios de gândit. De cutremure şi inundaţii nu mai amintesc. Se înţelege că ne pot provoca oricând pagube greu de evaluat, iar structurile specializate de tip ISU (Inspectorate pentru Situaţii de Urgenţă) sau SMURD sunt încadrate cu buni profesionişti cărora, din nefericire, le lipseşte practica, adică acţiunea în situaţii reale. Simulările şi antrenamentele au rolul lor, dar nu poat înlocui situaţiile reale.
Suferim şi la capitolul securitate societală și în domeniul de securitate a culturii şi tradiţiilor. Vreau să spun că nu există nici în Strategia recentă de apărare şi securitate naţională, dar nici în politicile enunţate de forţele politice care se pregătesc de alegeri, strategii ori măsuri coordonate care să vizeze apărarea şi promovarea valorilor şi tradiţiilor culturale româneşti. Dimpotrivă, asistăm neputincioşi la alterarea culturii naţionale.
Dar acestea sunt probleme de securitate pe care şi le pun doar cei mari, adică marile puteri cu interese geopolitice şi geoeconomice care domină arena relaţiilor internaţionale. Cei mici, fie nu au timp să gândească, fie nu sunt interesaţi. Ce se va alege din această nepăsare e mai greu de precizat. Cert este că neglijarea valorilor culturale reprezintă în esenţa ei o crimă la adresa securităţii naţionale, pe care nu se gândeşte nimeni să o prevină. O intelectualitate dezbinată nu poate pune umărul la apărarea culturii naţionale. Mare păcat!
Rep: Unul dintre subiectele fierbinți ale momentului este acela al interceptărilor. Este un subiect mult dezbătut de-a lungul anilor în România. Cum comentați faptul că tot mai multe voci acuză în mass-media faptul că interceptările SRI au fost de multe ori folosite ca instrument de fabricat dosare și cum vedeți noile reglementări ale Curții Constituționale?
CT: Am aşteptat de mult acest moment. Cred că e de importanţă istorică. SRI trebuia să înceapă mai de mult o etapă a profesionalizării pe domenii ce ţin strict de securitatea naţională, adică contraspionaj, apărarea Constituţiei, contrainformaţii. Nu am precizat şi combaterea terorismului pentru că acesta este un domeniu în care instituţia, până în prezent şi-a făcut din plin datoria. După unii chiar a excelat.
Poate că e bine că SRI s-a specializat în interceptări. Şi-a făcut mâna cum se spune. Dar, având în vedere actualele probleme de securitate globală, cred că era şi timpul să renunţe la activităţi care nu sunt specifice structurilor de intelligence, ci celor poliţieneşti ori de procuratură. A abandonat acest balast, devenit tot mai greu de suportat, adică înregistrările la comandă politică, pentru a obţine o atribuţie după care tânjea de mai mult timp şi care este, de altfel, caracteristică oricărui serviciu de intelligence. Este vorba despre dreptul de a ancheta persoanele depistate cu activităţi de spionaj, terorism, crimă organizată transfrontalieră cu impact asupra sistemului de securitate.
„Spionii nu se prind”, spun bătrânii din serviciile secrete. Spunea şi Mihail Moruzov, cel care în 1924 a înfiinţat primul Serviciu Secret de Informaţii din România. Spionii, la fel ca şi teroriştii sau mafioţii se neutralizează, se încearcă mai întâi direcţionarea lor spre ţinte false sau care nu pot crea probleme de securitate. Nu există eficienţă în intelligence dacă aceşti infractori sunt aduşi repede în faţa legii. Au bani, pot angaja avocaţi de renume, mituiesc procurorii şi judecătorii şi pot chiar câştiga procese. Intelligence-ul este un domeniu care, pe lângă cercetare, mai înseamnă şi negociere. Nu se negociază cu infractorii. Se negociază cele mai bune soluţii pentru apărarea securităţii naţionale la nivel de decizie politică.
SRI-ul va continua cu înregistrările, că tot s-a specializat. Dar nu va mai înregistra elementul infracţional ce nu ţine de securitatea naţională. Oricum, reţineţi ce vă spun! Atât timp cât aliaţii noştri mai mari sunt mulţumiţi de profesionalismul ofiţerilor de informaţii români, înseamnă două lucruri fundamentale: Serviciile noastre de intelligence nu au fost singure până acum, ci au aplicat corect cooperarea interagenţie, ca trăsătură a intelligence-ului post modern. În al doilea rând, au dovedit că suntem disciplinaţi şi că ştim să parcurgem etapele profesionalizării, inclusiv să răspundem corect la noile comenzi reclamate de actualul context de securitate globală.
Rep: Sunt voci care afirmă că această decizie a venit pe fondul îngrijorării că SRI devine prea puternic și era nevoie în acest moment de o limitare a puterilor sale.
CT: Toate serviciile de informaţii similare cu SRI sunt subordonate factorului politic. Comanda de informaţii vine de la factorul politic! Factorul politic este ales democratic prin vot universal, direct şi secret. Deci, factorul politic ca exponent al majorităţii alegătorilor, este îndreptăţit să răspundă de eficienţa activităţii de intelligence. Factorul politic îşi creează acele comisii de control a activităţii serviciilor de informaţii. Prin urmare, cu toţii, cetăţeni şi aleşi, suntem interesaţi să avem servicii de intelligence pentru securitate foarte puternice. Nu văd nici o problemă în faptul că se spune despre SRI că a devenit foarte puternic. Era şi cazul, era şi momentul. Mă aşteptam la un astfel de moment şi la o evoluţie profesională foarte bună.
Mi-au trecut prin mână nu mai puţin de 22 de promoţii de ofiţeri de informaţii. Îi ştiu ce pot, dar mai ales le cunosc devotamentul, calităţile şi ambiţia. Prin urmare, nu mă surprinde. E de bine! Că aleşii nu au găsit suficiente pârghii de control, asta este o altă problemă. Să vină ca şi până acum, la noi, la Academia Naţională de Informaţii, unde au posibilitatea să se documenteze şi să-şi ridice nivelul culturii de securitate. Probabil că în astfel de circumstanţe vor găsi mai repede soluţii de control mai eficiente. Nimeni nu-şi doreşte un SRI slab! Cu toţii ni l-am dorit şi ni-l dorim puternic. Evident că există o condiţie fundamentală. Factroul de decizie politică să-şi înţeleagă propria menire. Să respecte regulile scrise, dar şi pe cele nescrise ale frontului secret.
Nu am spus-o niciodată public până acum. Dar întrebarea dumneavoastră m-a provocat. Acei oameni politici care au încălcat legile nescrise ale moralităţii şi au dat ordine ca să utilizeze produsul de inteligence pentru a-şi umili, neutraliza sau compromite adversarii politici, nu au făcut altceva decât să se autocompromită. Instituţia e puternică atunci când are propriile resorturi de a ieşi cu bine din astfel de năravuri politicianiste. Iar cei ce au greşit din rândurile aleşilor ar fi bine să se gândească de zece ori înainte să mai facă afirmaţii răutăcioase în spaţiul public despre serviciile de informaţii. Mai neted spus, când li s-a ordonat serviciilor de intelligence să facă lucruri la limita legii, ori chiar alături de spiritul legii, imediat ele şi-au luat măsuri pentru a obţine acele probe compromiţătoare despre persoanele de la care au primit ordinele respective. Sunt instituţii care niciodată nu rămân datoare! Ştiu să-şi aleagă momentul şi mijloacele de reacţie. Sunt imbatabile la aceste proceduri.
Rep: Există logistica necesară în cadrul celorlalte servicii pentru a asigura interceptările privind alt gen de infracțiuni decât cele care au legătură cu siguranța națională?
CT: Aparatura şi sistemele puse la punct până nu de mult de SRI vor fi utilizate , de acum încolo, de celelalte structuri. Din câte am înţeles, din comunicatele de presă, urmează chiar ca anumiţi ofiţeri din SRI să fie detaşaţi în noile structuri, temporar sau poate chiar definitiv pentru ca aparatura modernă să funcţioneze performant şi la foc continuu. Cooperările vor continua ca şi până acum. Deci nu poate fi vorba decât despre o schimbare calitativă în direcţia profesionalizării, atât a operatorilor de intelligence cât şi pentru structurile poliţieneşti şi de procuratură. Pe de altă parte, ar mai merita spus că tehnica operativă reprezintă un domeniu care evoluează foarte rapid. Din câte ştiu, SRI are în structură un centru de inventică şi producţie specială, iar inginerii-operatori de acolo n-au dus lipsă niciodată de idei. Multe dintre creaţiile lor de ultimă generaţie am înţeles că i-au interesat şi pe partenerii noştri de coaliţie şi cooperare. Celelalte structuri din comunitatea noastră de intelligence nu au aşa ceva. Este un capitol în care instituţia s-a afirmat mai de mult şi se bucură de reputaţie şi respect.
Sunt convins că Decizia Curţii Constituţionale nu poate influenţa evoluţia structurilor româneşti de intelligence decât pozitiv. Cât de critici ne-am poziţiona, nu văd ce ar putea fi negativ. Pe de altă parte, nu cred că a existat vreodată un decalaj între aceste structuri specializate ale comunităţii noastre de intelligence ori o întrecere neloială. Cooperarea s-a realizat după norme şi legi foarte clare. Toate structurile au evoluat împreună. Modernizarea lor a început imediat după accederea României în structurile euro-atlantice. Partenerii nu au găsit aici un „terra-deserta”, ci instituţii încadrate cu profesionişti care erau convinşi de necesitatea schimbării şi modernizării. Important este că au reuşit să transmită ştafeta noilor generaţii de profesionişti, care acum, după cum am văzut au început deja să exceleze. Evident că şi specializările în instituţiile de formare ale partenerilor au jucat şi ele un rol important. Faptul că aceste instituţii au devenit componente ale marii familii euro-atlantice în materie de inteligence pentru securitate, cred că reprezintă cea mai importantă evoluţie într-o direcţie corectă.

Despre Termene.ro

Termene.ro este o companie înființată în anul 2014 din dorința de a permite companiilor identificarea oportunităților de afaceri și evaluarea corectă a riscurilor pentru afaceri mai prospere, oferind o platformă intuitivă și foarte ușor de utilizat. Peste 50.000 de companii au acces zilnic la platforma completă care oferă informații actualizate în timp real despre datele financiare și juridice ale firmelor din România.

Distribuie mai departe