Amortizarea activelor fixe ajută companiile să câștige venituri dintr-un activ în timp ce cheltuie o parte din costul său în fiecare an în care activul este utilizat. Dacă nu este tratată cu atenție, amortizarea poate afecta profiturile.

Ce reprezintă amortizarea?

Ce reprezintă deprecierea?

Cadrul legislativ privind amortizarea

Amortizarea contabilă și fiscală: Ce trebuie să știi?

Amortizarea contabilă

Amortizarea fiscală

Cum se calculează amortizarea?

Metode de amortizare

Amortizarea liniară

Amortizare degresivă

Amortizare accelerată

Concluzie

 

Ce reprezintă amortizarea?

Amortizarea este o metodă contabilă de alocare a costului unui activ fix pe durata sa de viață utilă sau a speranței sale de viață (a timpului în care respectivul activ este folosit în producția de bunuri sau servicii). Amortizarea imobilizărilor reprezintă cât s-a consumat din valoarea unui activ fix.

Amortizarea acumulată se referă la suma tuturor amortizărilor înregistrate pe un activ la o anumită dată.

Valoarea contabilă a unui activ în bilanț este costul său istoric minus amortizarea acumulată.

Valoarea contabilă a unui activ după ce a fost luată în calcul toată amortizarea este denumită valoarea de recuperare a acestuia.

Suma totală amortizată în fiecare an, reprezentată procentual, se numește rată de amortizare.

Ce reprezintă deprecierea?

Spre deosebire de amortizare, deprecierea unui bun este un fapt real, constând în pierderea performanțelor acestuia. Deprecierea poate fi fizică, atunci când bunul respectiv nu mai este performant sau îi lipsesc anumite componente (un laptop fără o tastă), sau morală, atunci când bunul oferă performanțe inferioare comparativ cu altul mai nou de același fel (un echipament dintr-o generație mai veche comparativ cu unul de ultimă generație). Atât deprecierea morală, cât și deprecierea fizică generează costuri suplimentare pentru respectiva companie, fapt care îi poate afecta sensibil competitivitatea.

Cadrul legislativ privind amortizarea

Informații despre prevederile privind amortizarea pot fi regăsite în cuprinsul articolului 28 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015). Articolul 28 face parte din Titlul II (intitulat Impozitul pe profit), Capitolul II (intitulat Calculul rezultatului fiscal).

Amortizarea contabilă și fiscală: Ce trebuie să știi?

Diferența dintre amortizarea contabilă și cea fiscală intervine în ceea ce privește durata de utilizare economică și durata de utilizare economică legală a unui activ.

Prima dintre acestea – durata de utilizare economică – este definită la pct. 139 alin. (3) din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1.802/2014 și reprezintă perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o firmă sau numărul unităților produse sau al unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de companie prin folosirea activului respectiv. Pentru perioada de amortizare contabilă nu există limitări, aceasta fiind stabilită de companie prin raportare la durata efectivă de utilizare economică a activului. Aceasta poate fi diferită de la o firmă la alta, chiar pentru același tip de activ.

În schimb, durata de utilizare economică legală a unui activ, pentru care optează majoritatea companiilor, date fiind prevederile stricte ale legislației aplicabile în România este aceea prevăzută de legislația fiscală. Ea este stabilită conform Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin HG nr. 2139/2004.

Amortizarea contabilă

Amortizarea contabilă reprezintă alocarea valorii amortizabile a unei imobilizări corporale pe durata sa de viață estimată și se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare, respectiv asupra valorii reevaluate a activului. Acest lucru se face pe baza unui plan de amortizare începând cu luna următoare punerii în funcțiune a activului imobilizat până la recuperarea integrală a valorii acestuia.

Pentru realizarea planului de amortizare se iau în considerare perioadele de amortizare și condițiile de utilizare ale imobilizărilor corporale. Perioada de amortizare este reprezentată de durata de utilizare economică, fără niciun fel de limitări.

Amortizarea fiscală

Amortizarea fiscală constă în deducerea, din punct de vedere fiscal, a cheltuielilor generate de achiziția/producția de active imobilizate pe baza unui mecanism similar amortizării contabile, însă cu unele diferențe, calculându-se conform duratelor normale de funcționare începând cu luna următoare celei în care imobilizarea corporală este pusă în funcțiune.

În ceea ce privește amortizarea fiscală, art. 28 din Codul fiscal stabilește o serie de reguli pentru determinarea acesteia. Astfel, cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii mijloacelor fixe amortizabile, precum și investițiile efectuate la acestea se recuperează, din punct de vedere fiscal, prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

Conform aceluiași articol de lege, mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:

  • este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;
  • are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin HG, la data intrării în patrimoniul contribuabilului (conform HG nr. 276/2013 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, începând cu 1 iulie 2013, valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe este de 2.500 lei);
  • are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

 

Codul fiscal consideră, de asemenea, mijloace fixe amortizabile:

  1. investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune și altele asemenea;
  2. mijloacele fixe puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
  3. investițiile efectuate pentru descopertări în vederea valorificării de substanțe minerale utile, precum și pentru lucrările de deschidere și pregătire a extracției în subteran și la suprafață;
  4. investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
  5. investițiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparținând domeniului public, precum și în dezvoltări și modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;
  6. amenajările de terenuri;
  7. activele biologice, înregistrate de către contribuabili potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
  8. mijloacele fixe deținute și utilizate pentru organizarea și desfășurarea învățământului profesional și tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educației naționale;
  9. investițiile efectuate pentru organizarea și desfășurarea învățământului profesional și tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educației naționale.

 

Nu reprezintă active amortizabile:

  1. terenurile, inclusiv cele împădurite;
  2. tablourile și operele de artă;
  3. fondul comercial;
  4. lacurile, bălțile și iazurile care nu sunt rezultatul unei investiții;
  5. bunurile din domeniul public, finanțate din surse bugetare;
  6. orice mijloc fix care nu își pierde valoarea în timp în urma folosirii, potrivit normelor;
  7. casele de odihnă proprii, locuințele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate pentru desfășurarea activității economice;
  8. imobilizările necorporale cu durată de viață utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Cum se calculează amortizarea?

Pentru a înțelege mai bine cum se calculează cheltuielile cu amortizarea, vom porni cu un exemplu.

Un contribuabil achiziționează la data de 15.12.2019 un aparat de aer condiționat a cărui valoare de achiziție este de 1.920 lei + TVA și care începe să funcționeze din data de 05.01.2020. Din punct de vedere contabil, managerul financiar al contribuabilului apreciază că durata de utilizare economică a aparatului este de 3 ani și optează pentru metoda de amortizare liniară a activului (cea mai utilizată metodă de amortizare). Amortizarea contabilă este deci 1.920 lei/3 ani = 640 lei/an.

Din punct de vedere fiscal, potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aparatul de climatizare se regăsește în grupa 2 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”, subgrupa 2.1 „Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)”, clasa 2.1.17 „Mașini, utilaje și instalații comune care funcționează independent”, subclasa 2.1.17.3.1 „Aparate de climatizare”. Codului de identificare 2.1.17.3.1 „Aparate de climatizare” îi corespunde o durată normală de funcționare cuprinsă în intervalul 4-6 ani.

În vederea determinării amortizării fiscale, managerul financiar al firmei optează pentru o durată normală de funcționare de 5 ani, folosind metoda amortizării liniare. Amortizarea fiscală este în acest caz 1.920 lei/5 ani = 384 lei/an.

Când se achiziționează un activ, acesta este înregistrat ca debit pentru creșterea unui cont de activ, care apare apoi în bilanț, și un credit pentru reducerea numerarului sau creșterea conturilor de plătit, care apare, de asemenea, în bilanț. Niciuna dintre aceste înregistrări din jurnal nu afectează situația veniturilor, unde sunt raportate veniturile și cheltuielile. Pentru a muta costul activului din bilanț în contul de profit și pierdere, amortizarea se ia în mod regulat.

La sfârșitul unei perioade contabile, se va înregistra amortizarea tuturor activelor capitalizate care nu sunt amortizate în totalitate. Înscrierea în jurnal, pentru această amortizare, constă dintr-o cheltuială debitată la amortizare, care trece prin contul de profit și pierdere, și un credit pentru amortizarea acumulată, care este raportat în bilanț. Amortizarea acumulată reduce, astfel, valoarea activului net. Amortizarea acumulată a unui activ dat este amortizarea cumulată a acestuia până la un anumit punct din viața sa.

Valoarea contabilă este netul contului activului și al amortizării acumulate. Valoarea de recuperare este valoarea contabilă care rămâne în bilanț după ce a fost luată toată amortizarea până când activul este vândut sau cedat în alt mod.

Revenind la diferențele dintre valoarea contabilă și fiscală a amortizării din legislația românească, trebuie menționat că, în cazul în care durata de utilizare economică este inferioară duratei normale de funcționare (din legislația fiscală), atunci amortizarea contabilă este superioară amortizării fiscale și doar amortizarea fiscală este deductibilă la determinarea rezultatului fiscal. Dacă durata de utilizare economică este superioară duratei normale de funcționare, amortizarea contabilă este inferioară amortizării fiscale, iar, în perioada care depășește amortizarea fiscală, cheltuiala cu amortizarea contabilă va fi nedeductibilă. În sfârșit, dacă durata de utilizare economică este egală cu durata normală de funcționare, amortizarea contabilă este egală cu amortizarea fiscală, iar cheltuiala cu amortizarea este deductibilă la determinarea rezultatului fiscal.

Codul fiscal mai prevede că, în cazul în care, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înlocuiesc părți componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale cu valoare fiscală rămasă neamortizată, cheltuielile reprezentând valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părților înlocuite reprezintă cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale se recalculează în mod corespunzător, prin diminuarea acesteia cu valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părților înlocuite și majorarea cu valoarea fiscală aferentă părților noi înlocuite, și se amortizează pe durata normală de utilizare rămasă. În cazul în care se înlocuiesc părți componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale, după expirarea duratei normale de utilizare, pentru determinarea amortizării fiscale se va stabili o nouă durată normală de utilizare de către o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent.

Metode de amortizare

Există trei metode de amortizare a unui activ: liniară, degresivă și accelerată.

Codul fiscal prevede că regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

  1. În cazul construcțiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
  2. În cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al mașinilor, uneltelor și instalațiilor de lucru, precum și pentru computere și echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
  3. În cazul oricărui altui mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.

Amortizare liniară

Metoda liniară este de obicei cea mai folosită modalitate de înregistrare a amortizării. Conform acesteia, firma raportează cheltuieli de amortizare egale în fiecare an pe întreaga durată de viață utilă, până când întregul activ este depreciat la valoarea de recuperare. Utilizarea regimului de amortizare liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu durata normală de funcționare a mijlocului fix.

Codul fiscal prevede că, în cazul acestei metode, amortizarea se stabilește prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.

De exemplu, o companie cumpără o mașină la un cost de 5.000 RON. Compania se decide cu privire la o valoare de recuperare de 1.000 RON și o durată de viață utilă de cinci ani. Pe baza acestor ipoteze, valoarea amortizabilă este de 4.000 RON (cost de 5.000 RON – valoare de recuperare 1.000 RON), iar amortizarea anuală utilizând metoda liniară este: 4.000 RON valoare amortizabilă / 5 ani sau 800 RON pe an. Ca urmare, rata de amortizare este de 20% (800 RON / 4.000 RON).

Amortizare degresivă

Calculul amortizării prin metoda degresivă presupune parcurgerea mai multor etape. Astfel, în primul an de funcționare, amortizarea anuală se determină prin aplicarea cotei de amortizare degresive asupra valorii de intrare a mijlocului fix. În anii următori, se aplică aceeași cotă de amortizare, dar, de fiecare dată, asupra valorii rămase neamortizate a mijlocului fix. În anul în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică decât amortizarea anuală liniară, se trece la amortizarea liniară, până la expirarea duratei normale de utilizare.

Codul fiscal prevede că în cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:

  • 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 și 5 ani;
  • 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 6 și 10 ani;
  • 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

Amortizare accelerată

Amortizarea accelerată este orice metodă de amortizare utilizată în scopuri contabile sau de impozitare care permite deduceri mai mari în primii ani. Codul fiscal prevede că, în cazul acestei metode, amortizarea se calculează astfel:

  • pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăși 50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;
  • pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.

Primul an de funcționare înseamnă 12 luni consecutive, începând cu luna următoare punerii în funcțiune. Regimul de amortizare accelerată se poate aplica numai pentru mijloacele fixe noi, achiziționate și puse în funcțiune.

Metoda soldului în scădere este o metodă de amortizare accelerată. Această metodă depreciază mașina la un procent de depreciere liniară, de fiecare dată cu suma amortizabilă rămasă în fiecare an. Pentru că valoarea contabilă a unui activ este mai mare în anii anteriori, același procent determină o sumă mai mare a cheltuielilor de amortizare în anii anteriori, în scădere în fiecare an.

Folosind exemplul liniar de mai sus, mașina costă 5.000 RON, are o valoare de recuperare de 1.000 RON, o viață de 5 ani și este amortizată cu 20% în fiecare an, astfel încât cheltuiala este de 800 RON în primul an (suma amortizabilă de 4.000 RON * 20 %), 640 RON în al doilea an ((4.000 RON – 800 RON) * 20%) și așa mai departe.

Concluzie

Practic, amortizarea este o convenție contabilă care permite unei companii să anuleze valoarea unui activ pe o perioadă de timp, care, de obicei, este durata de viață utilă a activului.

Întreprinderile pot deprecia activele pe termen lung atât în scopuri fiscale, cât și contabile. De exemplu, companiile obțin o deducere fiscală pentru costul activului, ceea ce înseamnă că amortizarea reduce venitul impozabil.

În conformitate cu principiile contabilității, amortizarea leagă costul utilizării unui activ cu beneficiul câștigat pe parcursul vieții utile a acelui activ.

Te-ar putea interesa și:

Despre Termene.ro

Termene.ro este o companie înființată în anul 2014 din dorința de a permite companiilor identificarea oportunităților de afaceri și evaluarea corectă a riscurilor pentru afaceri mai prospere, oferind o platformă intuitivă și foarte ușor de utilizat. Peste 50.000 de companii au acces zilnic la platforma completă care oferă informații actualizate în timp real despre datele financiare și juridice ale firmelor din România.

Distribuie mai departe